Ștefăniță Vodă – o domnie scurtă, tensionată și marcată de conflicte diplomatice

Moartea lui Bogdan al II‑lea cel Chior deschide o nouă etapă în istoria Moldovei. Pe tron urcă fiul său nelegitim, Ștefăniță, un copil cu vârsta estimată între 9 și 15 ani. Pentru că mama lui nu putea fi regentă, tutela politică este preluată de unul dintre cei mai influenți boieri ai vremii: Luca Arbore, un personaj cu experiență diplomatică și militară, care devine garantul stabilității în primii ani ai domniei.

🤝 1. Tratatul moldo‑polon din 1517 – alianță, protecție și echilibru geopolitic

În decembrie 1517, Moldova și Polonia semnează un tratat de alianță menit să asigure stabilitatea regiunii. Documentul prevedea obligații reciproce:

Obligațiile regelui Sigismund I:

• respectarea păcii și a înțelegerilor cu Ștefăniță și fratele său Petru;

• acordarea de azil domnului Moldovei, familiei și boierilor în caz de detronare;

• apărarea Moldovei împotriva tuturor dușmanilor;

• înțelegerea faptului că Moldova putea fi forțată de otomani să participe la acțiuni anti‑polone, fără ca acest lucru să fie considerat ostilitate.

Obligațiile lui Ștefăniță:

• sprijin militar pentru Polonia, în limita posibilităților;

• participarea la o eventuală campanie anti‑otomană doar dacă Polonia și Ungaria garantau protecția Moldovei;

• informarea regelui despre mișcările otomane.

Tratatul este reconfirmat în 1518, la Cracovia și la Hârlău, semn al importanței sale strategice.

⚔️ 2. Conflictul cu marea boierime și deteriorarea relațiilor cu Polonia

În 1522–1523, Ștefăniță încearcă să limiteze puterea marii boierimi, ceea ce declanșează o criză internă:

• o parte dintre boieri fug în Polonia;

• alții, în frunte cu Luca Arbore, sunt executați;

• Ștefăniță cere extrădarea fugarilor, dar regele Sigismund refuză.

Domnul reacționează dur:

• reține un sol polonez,

• anulează privilegiile comerciale ale negustorilor polonezi.

Polonia nu pornește o campanie deschisă, dar sprijină grupurile boierești ostile lui Ștefăniță. În septembrie 1523, detașamentele boierești venite din Polonia sunt zdrobite, iar tensiunile se temperează.

🐎 3. Invazia tătară din 1518 – un test militar pentru tânărul domn

În primăvara lui 1518, tătarii atacă Moldova, probabil la instigarea otomanilor, nemulțumiți de apropierea Moldovei de Polonia. Campania tătară eșuează:

• la 9 august 1518, lângă Costești, pe Prut, oastea moldoveană obține o victorie decisivă.

Această confruntare consolidează prestigiul militar al lui Ștefăniță.

⚔️ 4. Relațiile tensionate cu Țara Românească

Raporturile cu Radu de la Afumați (domn al Țării Românești între 1522–1529) sunt marcate de conflicte constante:

• Radu refuză extrădarea boierilor moldoveni refugiați în Țara Românească;

• Ștefăniță sprijină un pretendent la tronul muntean, fără succes.

Campaniile militare:

• februarie 1526 – Ștefăniță atacă Țara Românească; Radu este obligat să extrădeze boierii moldoveni, care sunt executați la întoarcerea în Moldova;

• Radu de la Afumați ripostează, pustiind sudul Moldovei;

• la sfârșitul lui 1526, Ștefăniță invadează din nou Țara Românească.

Campania se încheie tragic: domnul se îmbolnăvește și moare la 14 ianuarie 1527, la Hotin.

🕯 5. Moartea lui Ștefăniță – finalul unei domnii scurte și zbuciumate

Ștefăniță moare tânăr, după o domnie marcată de:

• conflicte interne cu boierimea,

• tensiuni diplomatice cu Polonia,

• lupte cu tătarii,

• războaie cu Țara Românească.

Deși scurtă, domnia sa reflectă fragilitatea echilibrului geopolitic al Moldovei la începutul secolului al XVI‑lea și presiunea simultană exercitată de Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman și Țara Românească.

 Sursa:  Ion Eremia, Curs Istoria medievala a romanilor