Bogdan al III‑lea „cel Chior” – între ambiție politică, presiuni externe și echilibru diplomatic

Moartea lui Ștefan cel Mare în 1504 a deschis una dintre cele mai tensionate tranziții politice din istoria Moldovei. Deși marele voievod îl asociase la domnie pe fiul său Bogdan, indicând clar succesiunea dorită, o parte a boierimii moldovene nu a acceptat fără rezerve această alegere. În spatele opoziției se aflau rivalități interne, ambiții personale și, probabil, influența clerului, care considera că Bogdan, fiind „însemnat” (chior), nu putea deveni domn potrivit tradiției.

👑 1. Urcarea pe tron – opoziția boierilor și primele tensiuni

În 1504, când Ștefan cel Mare era grav bolnav, boierii discutau deschis despre alternative la succesiunea lui Bogdan. Printre numele vehiculate se aflau:

• Ștefan, aflat la Constantinopol,

• Luca Arbore, căpitanul Sucevei, unul dintre cei mai influenți boieri ai vremii.

Motivațiile opoziției rămân incerte, dar ipoteza implicării clerului este frecvent menționată în istoriografie.

🤝 2. Tratatul matrimonial cu Polonia – o alianță ratată

În octombrie 1505, Bogdan trimite o solie la Veneția pentru a anunța:

• urcarea sa pe tron,

• intenția de a se căsători cu Elizabeta, sora regelui Poloniei.

Negocierile avansează greu, dar în martie 1506 se încheie un tratat matrimonial și de alianță. Acesta prevedea:

• căsătoria lui Bogdan cu Elizabeta,

• acceptarea unui episcop catolic în Moldova,

• construirea unei biserici catolice,

• menținerea păcii cu Polonia,

• informarea regelui și a Papei despre acțiunile militare ale Moldovei.

Totul se prăbușește însă în august 1506, când regele Alexandru moare, iar noul monarh, Sigismund I, refuză alianța cu Moldova.

⚔️ 3. Conflictul pentru Pocuția – ambiție și eșec militar

Refuzat de Polonia, Bogdan încearcă să rezolve problema Pocuției pe cale militară. În toamna lui 1506, reușește parțial, dar conflictul se amplifică.

În 1509:

• polonezii ocupă Pocuția,

• oamenii lui Bogdan sunt alungați,

• Moldova pierde controlul asupra regiunii.

În ianuarie 1510, Bogdan este obligat să semneze un tratat de pace, mediat de regele Ungariei Vladislav. Documentul prevedea:

• pace „veșnică”,

• renunțarea la căsătoria cu Elizabeta,

• retrocedarea reciprocă a prizonierilor,

• libertate comercială pentru negustorii moldoveni și poloni,

• rezolvarea chestiunii Pocuției printr-o comisie mixtă.

În noiembrie 1510, se decide ca Pocuția să rămână temporar sub administrația Moldovei, până la verdictul comisiei.

🛡 4. Relațiile cu Ungaria – între alianțe fragile și presiuni politice

Bogdan devine incomod și pentru Ungaria. În 1507 izbucnește conflictul pentru Cetatea de Baltă, revendicată de familia Pongracz. Palatinul Emeric Perenyi îl obligă pe Bogdan să o restituie, deși cetatea fusese dăruită Moldovei de Matei Corvin.

Această dispută contribuie la apropierea dintre Ungaria și Polonia, care semnează în 1507 un tratat cu prevederi directe asupra Moldovei:

• Sigismund renunță la suzeranitatea asupra Moldovei în favoarea Ungariei,

• Ungaria trebuie să-l împiedice pe Bogdan să atace Polonia,

• domnul Moldovei poate fi alungat dacă refuză participarea la o campanie antiotomană,

• Polonia se obligă să sprijine Ungaria în apărarea Moldovei în caz de atac otoman.

Bogdan ignoră tratatul și continuă expedițiile în Polonia.

⚔️ 5. Relațiile cu Țara Românească – conflicte repetate

Relațiile cu domnii munteni Radu cel Mare și Neagoe Basarab sunt tensionate.

Cauzele conflictelor:

• disputa pentru ținutul Putna, anexat de Ștefan cel Mare,

• rivalități politice alimentate de solii poloni,

• căsătoria lui Bogdan cu Ruxanda, fiica lui Mihnea-Vodă, neagreată de Neagoe Basarab.

Confruntări militare:

• în 1507, Radu cel Mare atacă Putna; Bogdan ripostează devastând Țara Românească;

• în 1512 și 1514, Neagoe Basarab susține un pretendent la tronul Moldovei, Trifăilă, care este capturat și executat.

🐎 6. Relațiile cu Moscovia – un potențial aliat

Bogdan menține contacte cu Rusia moscovită, văzută ca un posibil sprijin împotriva Poloniei și tătarilor. În 1509, în timpul unei campanii anti-polone, Bogdan încheie o alianță cu Moscova. Totuși, când Polonia intră în război cu Moscovia în 1512, regele Sigismund cere ajutorul Moldovei, dar Bogdan nu intervine.

🕌 7. Relațiile cu Imperiul Otoman – echilibru și prudență

Bogdan păstrează raporturile cu Poarta în limitele stabilite de tatăl său:

• plata tributului,

• menținerea păcii,

• evitarea conflictelor directe.

Deși nu atinge prestigiul diplomatic al lui Ștefan cel Mare, Bogdan reușește să mențină neatârnarea Moldovei până la moartea sa.

🕯 8. Moartea lui Bogdan III

Bogdan al III‑lea moare în aprilie 1517, la curțile sale din Huși. Domnia sa, deși mai puțin strălucită decât a tatălui său, a fost marcată de:

• presiuni externe constante,

• conflicte regionale,

• încercări repetate de a păstra autonomia Moldovei,

• eforturi diplomatice complexe.

Sursa:  Ion Eremia, Curs Istoria medievala a romanilor