Dobrogea în Antichitatea târzie (sec. III–VII): reorganizare imperială, invazii barbare și transformări urbane

Domnia lui Dioclețian marchează începutul epocii dominatului, o monarhie absolută de drept divin care rupe definitiv legătura cu tradițiile republicane ale Romei. Reformele sale — continuate de Constantin cel Mare — pun bazele noii ordini administrative ce va caracteriza Imperiul Bizantin timp de secole.

Scythia Minor: o provincie strategică la Dunărea de Jos

În această reorganizare, Dobrogea devine provincie separată, Scythia Minor, integrată în dioceza Traciei. Capitala provinciei este stabilită la Tomis, unde își are sediul dux-ul, comandantul militar responsabil de apărarea frontierei dunărene.

Datorită vulnerabilității frontierei de la Dunărea de Jos, provincia primește un rol strategic major. În secolul al IV‑lea, aproximativ 10.000 de militari sunt staționați în Dobrogea. Apărarea limesului este asigurată de:

• limitanei — ostași‑țărani care primeau scutiri fiscale în schimbul apărării frontierei,

• legiuni și trupe auxiliare pe linia Dunării,

• comitatenses — unități mobile în interiorul provinciei.

Două legiuni importante sunt atestate:

• Legio I Iovia la Noviodunum,

• Legio II Herculia la Troesmis.

Sub Constanțiu II, legiunile sunt reorganizate în pedaturi, iar după secolul IV informațiile despre ele devin fragmentare.

Luptele cu barbarii: carpi, sarmați, huni, avari, slavi

Dobrogea este, în această perioadă, un spațiu de contact și conflict cu numeroase populații migratoare.

Secolul III–IV: carpii și sarmații

Dioclețian și Galeriu desfășoară campanii repetate împotriva carpilor și sarmaților. Între 294 și 303, Dioclețian vizitează de mai multe ori zona pentru a stabiliza situația militară.

Secolul IV–V: hunii

În jurul anului 400, hunii controlează teritoriile de la nordul Dunării și atacă Moesia și Thracia. Sub Theodosius II, orașele Carsium și Noviodunum sunt temporar ocupate. După înfrângerea hunilor în 454, un grup condus de Hernac, fiul lui Attila, se stabilește în nord‑estul Dobrogei.

Secolul V–VI: protobulgari și slavi

Sub Anastasius, grupuri de protobulgari sunt așezate în dioceza Traciei. Sub Iustin I, triburile slave ale anților și sclavinilor amenință limesul dunărean. În vremea lui Justinian, Dobrogea devine teatru de confruntări cu bulgarii, avarii și slavii.

În 544, Justinian încearcă să instaleze anții ca federați în nordul Deltei, iar sclavinii se stabilesc la Ulmetum.

Atacurile devastatoare ale secolului VI

• Kutrigurii (559) devastează fortificațiile dobrogene.

• Avarii, conduși de Baian, atacă în 561–562 și apoi repetat în deceniile următoare.

• În 587, avaro‑slavii distrug cetăți precum Tropaeum Traiani și Durostorum.

Secolul VII: prăbușirea controlului bizantin

Sub Phocas (602–610), slavii și avarii pătrund masiv în Balcani. Controlul bizantin asupra Scythiei Minor devine formal. În 681, după recunoașterea statului bulgaro‑slav, legăturile cu Dobrogea sunt rupte. Bizantinii revin abia în 971, sub Ioan Tzimiskes.

Transformări urbane și economice în Dobrogea (sec. IV–VII)

Viața urbană și rurală din Dobrogea trece prin transformări profunde:

Fortificații și urbanism

• Așezările importante continuă tradițiile epocii principatului.

• Fortificațiile sunt refăcute periodic după invazii.

• Așezările civile și castrul militar fuzionează, devenind greu de diferențiat.

• Orașele sunt dominate de basilici creștine și piețe comerciale.

Exemple notabile:

• La Tropaeum Traiani, basilica forensis devine piață comercială.

• La Histria, se construiește cea mai mare basilică creștină din Dobrogea (50 × 29 m).

• Peste 30 de basilici sunt atestate în regiune, majoritatea trinavate, cu absidă spre răsărit.

Clerul devine o forță socială și economică majoră, orașele coincizând adesea cu sediile episcopiilor.

Viața rurală

• Vilele rustice dispar.

• Agricultura rămâne activitatea principală.

• Producția artizanală și importurile sunt caracteristice mediului urban.

Sursa: Dennis Deletant si altii, Istoria Romaniei