Istorie

În secolul al XV‑lea, societatea transilvăneană a fost marcată de o tendință dominantă: consolidarea puterii nobilimii asupra țărănimii dependente. Regii angevini acordaseră în secolul precedent stăpânilor de domenii privilegii extinse, care le permiteau să exercite o autoritate aproape discreționară asupra iobagilor. Profitând de aceste drepturi, nobilimea a intensificat exploatarea țărănimii, încercând să valorifice cât mai eficient obligațiile tradiționale ale supușilor. În acest context, țăranii au încercat să‑și apere vechile „libertăți” și să se elibereze de presiunea tot mai apăsătoare a obligațiilor senioriale. Tensiunile acumulate au dus, în 1437, la prima mare răscoală țărănească din Transilvania. Cauzele răscoalei: fiscalitate excesivă și pierderea drepturilor tradiționale Convențiile încheiate între țăranii răsculați și nobili în timpul mișcării scot la iveală motivele profunde ale revoltei: • creșterea censului în bani, • majorarea dijmelor, • introducerea none...

Începând cu sfârșitul secolului al III‑lea, teritoriul României a devenit scena unor ample mișcări de populații, care au influențat profund evoluția lumii daco‑romane. Deși aceste migrații au provocat distrugeri și instabilitate, ele au lăsat urme arheologice importante și au modelat contextul în care s‑a format populația romanică timpurie. Vandalii și goții în apropierea Daciei romane Încă din timpul războaielor marcomanice, vandalii se apropiaseră de provincia Dacia, stabilindu‑se în Crișana, alături de dacii liberi. În același timp, goții, coborâți dinspre Marea Baltică, au ajuns spre mijlocul secolului al III‑lea să controleze litoralul nord‑pontic. Ei au devenit un pericol major pentru provinciile romane de la Dunărea de Jos. În anul 251, chiar împăratul Decius a căzut în luptă împotriva lor. După anul 332, goții se aflau în Câmpia Munteniei ca federați ai Imperiului Roman, statut menținut până în vremea împăratului Valens. Regele vizigot Athanaric a organizat persecuții împ...

Bazinul Dunării de Jos, inclusiv sudul Moldovei, oferă o imagine complexă a continuității culturale dintre tradițiile locale — Basarabi, Ferigile, Bârsești — și noile forme de organizare ale comunităților geto‑dacice. În unele zone ale Câmpiei Dunării, ceramica lucrată la roată apare surprinzător de timpuriu, încă din secolul al VI‑lea î.Hr., semn al unei evoluții tehnologice accelerate. Continuitate de locuire și primele centre fortificate În secolul al IV‑lea î.Hr., continuitatea locuirii este vizibilă în așezările de la Govora‑Sat (Vâlcea) și Budureasca (Prahova). Tot acum apare și așezarea de la Piroboridava (Poiana, Galați), un important centru getic. În zona Brăilei, necropolele din secolul IV î.Hr. reflectă diversitatea culturală: • la Brăilița predomină mormintele de incinerație ale autohtonilor, • la Chișcani, mormintele de înhumație prezintă influențe nord‑pontice. Un centru fortificat major se dezvoltă la Zimnicea, o dava care va continua să existe până în secolul ...

Domnia lui Dioclețian marchează începutul epocii dominatului, o monarhie absolută de drept divin care rupe definitiv legătura cu tradițiile republicane ale Romei. Reformele sale — continuate de Constantin cel Mare — pun bazele noii ordini administrative ce va caracteriza Imperiul Bizantin timp de secole. Scythia Minor: o provincie strategică la Dunărea de Jos În această reorganizare, Dobrogea devine provincie separată, Scythia Minor, integrată în dioceza Traciei. Capitala provinciei este stabilită la Tomis, unde își are sediul dux-ul, comandantul militar responsabil de apărarea frontierei dunărene. Datorită vulnerabilității frontierei de la Dunărea de Jos, provincia primește un rol strategic major. În secolul al IV‑lea, aproximativ 10.000 de militari sunt staționați în Dobrogea. Apărarea limesului este asigurată de: • limitanei — ostași‑țărani care primeau scutiri fiscale în schimbul apărării frontierei, • legiuni și trupe auxiliare pe linia Dunării, • comitatenses — unită...