Regatul Piaştilor

-


Probabil, încă din veacul al IV lea î.Hr., veneţii slavi ocupau anumite teritorii ale Poloniei actuale. Erau cunoscuţi drept traficanţi de chihlimbar („aurul nordului”) pe traseul comercial care ducea la Aquileea. Centrele tribale mai importante (grody), conduse de cnezi, erau Wroclaw, Cracovia, Sandomir şi Poznan. În relatările unor autori medievali, precum „geograful bavarez”, arabul Ibrahim ibn Iakub, anglo saxonul Wulfstan sau cronicarii Widukind de Corvey şi Gallus Anonymus sunt pomenite, între Oder şi Vistula, vreme de peste trei secole, aceleaşi uniuni tribale: silezienii, polanii, mazovienii, pomeranii şi vislanii. Mieszko I (960 992), fiul lui Semomysl, supranumit în unele izvoare „regele septentrionului”, se proclamă descendent al eroului legendar Piast.
În condiţiile victoriei obţinute de suzeranul său, împăratul german Otto cel Mare, la Lechfeld (955), împotriva maghiarilor, el reuşeşte să consolideze un ducat al polianilor, cu reşedinţa la Gniezno. În urma căsătoriei sale cu Dubrava, fiica ducelui Boemiei, Boleslav I, în anul 966, Mieszko I se creştinează. Drept urmare, în 968, la Poznan ia fiinţă prima episcopie poloneză. Cu sprijinul suzeranului său german, în urma unui conflict cu Boemia, Mieszko I înglobează în ducatul său atât Silezia cât şi teritoriile din bazinul superior al Vistulei. Fiul şi urmaşul său, Boleslav cel Viteaz /Chrobry/ (992 1025) va continua politica strălucită a părintelui său. Întreţine relaţii excelente cu împăratul german Otto al III lea, care, în anul 1000, efectuează chiar un pelerinaj la Gniezno, pentru a se închina la mormântul Sfântului Adalbert, fostul episcop de Praga, ucis de pruşii păgâni. În urma acestor contacte, Polonia obţine propria i organizare bisericească. Gniezno e ridicat la rangul de arhiepiscopie, iar Cracovia şi Wroclaw devin sedii episcopale, alături de Poznan. Se pare că în aceeaşi conjunctură, ducele polonez a obţinut de la suzeranul său şi titlul de rege. După moartea lui Otto al III lea (1002), Boleslav cel Viteaz ajunge în conflict cu urmaşul acestuia, Henric al II lea.
După ce obţine tronul Boemiei şi al Moraviei, principele polonez refuză să presteze jurământul de fidelitate pe care l datora suveranului Germaniei. Respectiva neînţelegere va declanşa un conflict de durată. Războaiele germano polone se desfăşoară între anii 1004 1005, 1007 1013 şi 1015 1018. În urma păcii încheiate în 1018, Boleslav îşi însuşeşte provincia Lusacia. În acelaşi an, se amestecă în conflictele de succesiune din cnezatul rus. Temporar, ocupă cu trupele sale Kievul.
După decesul împăratului german Henric al II lea (1024), Boleslav cel Viteaz se reîncoronează în calitate de rege, dar moare la scurtă vreme după acest eveniment apoteotic (1025).

 Sursa: Ovidiu Muresan, De la antichitatea tarzie la amurgul evului mediu ( sec. IV - XIII) 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe