Cultură şi Iluminism în America colonială

Statele europene şi-au îndreptat atenţia spre America, iar americanii înşişi şi-au fixat ochii asupra bătrânului continent, Europa devenind, pentru exponenţii noului spirit al Iluminismului, o sursă de inspiraţie şi un model. De altminteri, coloniştii, cu spiritul lor deschis spre nou, cu orientarea lor pragmatică, cu accentul pus pe aspectele empirice ale realităţii, cu necesitatea adecvării la condiţii noi de viaţă şi prin confruntarea liberă a ideilor, în plan religios sau politic, erau pregătiţi pentru a asimila noile concepţii iluministe. Dreptul natural sau curiozitatea naturală faţă de ştiinţele naturii păreau mai adecvate experienţei americane, unde nevoia de a gândi cu propria minte, utilizarea raţiunii şi a cunoştinţelor practice, cadrau mai uşor cu mentalitatea unor oameni care nu erau prinşi în chingile unor ordine sociale sau a unor clase, ala căror limite erau greu de surmontat, aşa cum se întâmpla în Europa. Exista, neîndoielnic, un context favorabil culturii şi pătrunderii ideilor noi, în ciuda rolului marcant al religiei.

De altfel, condiţiile din Noua Anglie au fost favorabile pentru dezvoltarea învăţământului. Studiul Sfintelor Scripturi presupunea cunoaşterea ştiinţei de carte. În relaţie directă cu religia, au apărut şi primele instituţii de învăţământ superior din America. Colegiile existau datorită unor temeiuri religioase: Harvard fusese fondat încă din 1636, puritanii temându-se să lase biserica pe mâinile unor clerici inculţi; Colegiul William şi Mary a fost înfiinţat în 1693 pentru a consolida poziţia clerului anglican; în 1701, a fost creat de către puritani Colegiul Yale, pentru a transmite credinţa nealterată de învăţături străine. De-a lungul veacului, aveau să apară noi colegii: Colegiul prezbiterian din New Jersey, devenit mai târziu Universitatea Princeton, a fost înfiinţat în 1746; King's College, transformat, ulterior, în Universitatea Columbia, a fost înfiinţat de anglicani în colonia New York, în anul 1754; Colegiul din Rhode Island, devenit apoi Universitatea Brown, a fost înfiinţat de baptişti, în 1764; Queen's College a fost creat de reformaţii olandezi în 1766, devenind mai apoi Universitatea Rutgers. Dintre instituţiile coloniale de învăţământ superior, doar Universitatea Pennsylvania, fondată în 1754 sub denumirea de Institutul Philadelphia, a apărut independent de raţiuni religioase. Era o întârziere de câteva secole faţă de Europa, dar aveau să recupereze foarte repede în privinţa seriozităţii, calităţii şi rezultatelor obţinute.

Oraşele au devenit centre de răspândire a ideilor noi, a culturii, civilizaţiei şi progresului. Ideile noi veneau din Europa, pe filieră engleză sau franceză. De altminteri, de-a lungul întregului veac, influenţa franceză avea să se simtă în colonii, iar în preajma şi în timpul revoluţiei americane a fost mai intensă. Benjamin Franklin a asimilat temeinic atât experienţa engleză, dar şi aceea franceză, privilegiat fiind de misiunile sale diplomatice, care i-au permis să aibă un contact direct şi relativ îndelungat atât cu Londra, cât şi cu Parisul.

Semnele progresului aveau să se manifeste încă de la începutul veacului. În 1704, apărea primul ziar din colonii: “Boston Newsletter”, ulterior apărând gazete şi în celelalte colonii. În preajma revoluţiei, în Boston erau tipărite cinci gazete, iar la Philadelphia, trei. În 1731, Benjamin Franklin a deschis o subscripţie publică, pentru înfiinţarea primei biblioteci publice din America. Tot el a înfiinţat, în 1743, Societatea Filosofică Americană. Sigur, Europa era înainte la acest capitol, Academiile regale contribuind la progresul ştiinţific al Europei. O reţea de cluburi şi societăţi dădea expresie nevoii de sociabilitate, dar canaliza şi eforturile intelectuale sau iniţiativele culturale de peste Ocean. Primul teatru a fost deschis la Philadelphia în 1766 .

Ziare, magazine, almanahuri – precum popularul Poor Richard's Almanac, publicat de Franklin începând cu 1732, chiar cărţi aveau să fie publicate în colonii. O serie de jurnale au fost editate şi au circulat cu succes, precum acelea ale John Woolman şi William Byrd, din Virginia, membru al Societăţii Regale. Cadwallader Colden din New York a devenit faimos cu a sa History of the Five Indian Nations; David Rittenhouse din Pennsylvania a devenit cunoscut, pe plan internaţional, ca astronom şi matematician; John Mitchell, din Virginia, membru al Societăţii Rehgale, a fost o personalitate eminentă în mai multe domenii: botanică, medicină, agricultură; Benjamin West, altă personalitate marcantă a Americii coloniale, a ajuns chiar preşedinte al Academiei Regale din Londra.

Progresele din domeniul culturii şi răspândirea ideilor iluministe au întărit sentimentul libertăţii în sânul societăţii americane. Coloniştii erau supuşi loiali ai Coroanei, admirând Anglia şi mândri de drepturile lor de cetăţeni englezi. Cu toate acestea, se insinua, treptat, ideea că America are un destin propriu. Acest sentiment avea să se întărească când neînţelegerile dintre colonii şi metropolă aveau să devină suficient de puternice, conducând la secesiune. 

Sursa: Dinu Balan, Istoria relatiilor Europei cu SUA in epoca moderna