Misiunea Hopkins

-
Henry Hopkins a purtat negocieri la Moscova între 25 mai și 7 iunie cu scopul de a ameliora relațiile dintre SUA și URSS. Discuțiile s-au purtat pe trei puncte principale: Polonia, Extremul Orient și crearea Consiliului de Control pentru Germania. Stalin a reproșat americanilor următoarele:
-invitarea Argentinei la Conferința de la San Francisco;
- dorinţa Statelor Unite de a invita Franţa in Comisia de reparaţii. („El considera că aceasta era o insultă la adresa Uniunii Sovietice; avînd in vedere că Franţa făcuse pace separată cu Germania şi îşi deschisese frontierele germanilor.");
- oprirea brutală a furnizărilor către Rusia in baza acordului de împrumut-închiriere după capitularea germană;
- faptul că nici o navă germană nu fusese predată de occidentali Uniunii Sovietice.
Hopkins şi ambasadorul Harriman au încercat să-1 liniştească pe Stalin. Cît despre Argentina, ei au explicat că ţările Americii Latine nu acceptaseră admiterea Ucrainei şi a Bielorusiei între Naţiunile Unite decât cu condiţia ca să fie admisă şi Argentina. Stalin a pus capăt discuţiei, declarînd că această afacere aparţinea trecutului. În privinţa Poloniei, Stalin a spus că se temea ca Anglia să nu facă din ea, ca şi in perioada interbelică, o ţară ostilă URSS. El propunea ca din 20 de miniştri, numai 4 să fie aleşi dintre polonezii de la Londra. S-a decis ca problema să fie supusă unei noi.conferinţe a celor trei Mari Puteri, care să se ţină după data de_15 iunie în regiunea Berlinului. În ceea ce priveşte Consiliul de Control aliat din Germania, nu au, fost dificultăţi şi Stalin a anunţat că reprezentantul Rusiei va fi nareşalul Jukov. În sfârşit, în ceea ce priveşte Japonia, Stalin a confirmat că Rusia era dispusă să o atace, la 8 august, cu ondiţia ca China să accepte deciziile de la Yalta asupra Manciuriei. El a declarat că dorea să se întîlnească.la Moscova, cel mai târziu la 1 iulie, cu ministrul chinez al Afacerilor Externe, Sung. El accepta ideea unui trusteeship al Statelor Unite, Chinei, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice asupra Coreei. Cerea, de asemenea, ca URSS să poată lua parte la ocuparea Japoniei şi să dispună de o zonă de ocupaţie proprie. Hopkins a părăsit Moscova la 7 iunie pentru a se întâlni cu Eisenhower aproape de Frankfurt. S-a întors la Washington la 12 iulie. A renunţat brusc la orice activitate publică şi a murit,la 30 ianuarie 1946.
         Conform unei propuneri pe care Hopkins, i-o făcuse a doua zi după fun eraliile lui Roosevelt, preşedintele Truman îl înlocui pe Stettinius din postul de secretar de stat cu James Byrnes, care a depus jurămîntul la 3 iulie 1945.



 Sursa: Ioan Chiper, Curs istorie contemporana universala

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe