Protectoratul lui Oliver Cromwell: organizare politică, dictatură militară și politica externă (1653–1659)

După victoria parlamentarilor în Războiul Civil Englez, Oliver Cromwell a acceptat titlul de Lord Protector, un titlu asociat în trecut cu regența în perioadele de minorat ale monarhilor. Noul regim – Protectoratul – a fost fundamentat juridic prin „Instrumentul de guvernare”, redactat de generalul John Lambert, primul document constituțional scris din istoria Angliei.

🏛️ Structura Protectoratului: Parlament, Consiliu de Stat și puterea reală a lui Cromwell

„Instrumentul de guvernare” stabilea o distribuție aparent echilibrată a puterilor:

Puterea legislativă

• exercitată de un Parlament unicameral, ales o dată la trei ani;

• compus din:

• 400 de deputați englezi,

• 30 de scoțieni,

• 30 de irlandezi,

ceea ce simboliza unificarea politică a celor trei regate.

Puterea executivă

• atribuită Lordului Protector și unui Consiliu de Stat format din 15 membri (7 ofițeri și 8 civili), inamovibili.

În realitate, Cromwell concentra puterea, având dreptul de a guverna prin ordonanțe cu valoare de lege.

⚔️ Un regim militarizat: dictatura lui Cromwell

În timpul Protectoratului au fost convocate două Parlamente (1654 și 1656), dar ambele au fost dizolvate pentru lipsă de docilitate. Deși a refuzat titlul de rege, Cromwell a condus țara ca un dictator militar.

Măsuri interne

• persecutarea sectelor radicale („Societatea Prietenilor”, „A cincea Împărăție”);

• împărțirea Angliei în 12 districte militare, conduse de generali;

• introducerea cenzurii;

• reorganizarea și modernizarea flotei engleze;

• restabilirea ordinii interne și încercări de redresare financiară.

În 1658, după un conflict cu Parlamentul privind reînființarea Camerei Lorzilor, Cromwell a dizolvat legislativul și nu l-a mai convocat.

La scurt timp, în același an, Oliver Cromwell a murit, lăsând puterea fiului său, Richard Cromwell.

👤 Richard Cromwell și prăbușirea Protectoratului

Richard Cromwell, lipsit de autoritate și interes pentru guvernare (pasionat mai degrabă de pictură), a abdicat în 1659 și s-a stabilit în Franța. Puterea a fost preluată de generalii George Monk și John Lambert.

Richard Cromwell a revenit discret în Anglia în 1690 și a trăit până în 1712, fiind descris drept „un bătrânel ordonat, cu o înfățișare blândă”.

🌍 Politica externă a Protectoratului: afirmarea Angliei ca putere navală

Cromwell a urmărit consolidarea poziției Angliei pe plan internațional, în special pe mare.

Tratatul cu Suedia și Danemarca (1654)

• deschidea accesul Angliei la comerțul prin strâmtoarea Sund, în Marea Baltică.

Tratatul cu Portugalia

• permitea Angliei să submineze economia portugheză și să-și extindă influența comercială.

Tratatul cu Franța (1655)

• Anglia primea portul Dunkerque, un punct strategic important.

Al doilea război naval anglo-olandez (1655–1659)

• culminat cu Bătălia celor Patru Zile;

• încheiat cu victoria Angliei, confirmând ascensiunea sa navală.

🧭 Concluzie

Protectoratul lui Oliver Cromwell a fost o încercare de a crea o republică stabilă, dar s-a transformat într-un regim militar autoritar. Deși a modernizat flota și a întărit poziția Angliei în Europa, Cromwell nu a reușit să construiască instituții durabile. Prăbușirea rapidă a regimului după moartea sa a pregătit terenul pentru Restaurarea monarhiei în 1660.

 

Sursa: Radu Florian Bruja, Curs istorie moderna universala