Teroarea din Revoluția Franceză: ghilotina, radicalizarea politică și prăbușirea lui Robespierre

Simbolul absolut al Terorii rămâne ghilotina – imaginea care domină memoria colectivă atunci când vorbim despre Revoluția franceză. Epurări sângeroase, frică generalizată, dictatură politică și suprimarea libertăților: toate acestea definesc unul dintre cele mai controversate și întunecate episoade ale istoriei moderne.

🏛️ De la Republică la radicalizare: conflictul dintre girondini și iacobini

După proclamarea Republicii, au fost organizate alegeri pentru Convenția Națională, unde se conturau trei mari grupuri:

• Girondinii – aproximativ 200 de membri, moderați, majoritari;

• Iacobinii – circa 100 de membri, radicali, sprijiniți de sanculoți;

• Mlaștina / Câmpia – majoritatea neutră.

Tensiunile au explodat după masacrele din septembrie 1792, când peste 1.100 de prizonieri – printre care preoți și nobili – au fost uciși de mulțimea panicată. Procesul regelui Ludovic al XVI‑lea, executat la 21 ianuarie 1793, a adâncit ruptura politică.

În același timp, Republica era amenințată de:

• coaliția antirevoluționară (Austria, Prusia, Anglia, Olanda, Spania, Sardinia),

• criza economică,

• răscoala din Vandeea, o revoltă monarhistă și religioasă de proporții.

⚖️ Tribunalul Revoluționar și instaurarea Terorii

În acest context, la 10 martie 1793, a fost creat Tribunalul Revoluționar, instrumentul prin care iacobinii au început epurarea adversarilor. Agenți precum Joseph Fouché au impus teroarea în provincie.

La 2 iunie 1793, Gărzile Naționale au înconjurat Convenția și au arestat liderii girondini. A urmat o avalanșă de măsuri radicale:

• 26 iunie – închiderea Bursei;

• 27 iunie – decretarea pedepsei cu moartea;

• septembrie – închiderea băncilor;

• desființarea societăților pe acțiuni;

• impunerea prețurilor maximale;

• noiembrie – confiscarea aurului plătit în asignate.

În iunie 1793 a fost adoptată Constituția Anului I, un text egalitarist, etatist și profund totalitar, care instituia supravegherea totală a cetățenilor.

🧱 Comitetul Mântuirii Publice: dictatura lui Robespierre

Organismul central al regimului terorii a fost Comitetul Mântuirii Publice, condus de triumviratul:

• Maximilien Robespierre,

• Louis Antoine de Saint‑Just,

• Georges Couthon.

Sub conducerea lor, au fost eliminați:

• adversarii girondini,

• foștii aliați radicali din Clubul Cordelierilor,

• figuri marcante ale revoluției: Jacques Hébert, Georges Danton, Camille Desmoulins, Jean‑Paul Marat (asasinat).

Teroarea politică și economică a atins cote extreme.

⛪ Decreștinarea și cultul Ființei Supreme

Regimul a declanșat o campanie agresivă de decreștinare:

• biserici închise sau distruse,

• preoți obligați să renunțe la preoție sau să se căsătorească,

• transformarea Catedralei Notre‑Dame în Templul Rațiunii,

• proclamarea existenței Ființei Supreme (mai 1794).

În mai 1794, Teroarea a atins apogeul:

38% dintre nobilii și 26% dintre clericii executați în timpul Terorii au fost ghilotinați în ultimele săptămâni.

⚔️ Războaiele Revoluției și victoria de la Fleurus

În paralel, Franța purta un război dur cu coaliția europeană. După înfrângerile inițiale, armata revoluționară a obținut victorii importante:

• Valmy (20 septembrie 1792),

• Jemappes (6 noiembrie 1792),

• Fleurus (26 iunie 1794), care a readus Belgia sub control francez.

Aceste succese au întărit temporar regimul iacobin.

🗡️ Căderea lui Robespierre: 9 thermidor

În vara lui 1794, Robespierre s-a izolat, iar discursul său confuz din 8 thermidor a provocat panică în rândul comitetelor și al iacobinilor. Sanculoții și Clubul Iacobin, epuizați de teroare, s-au întors împotriva lui.

La 9 thermidor (27 iulie 1794), Robespierre și apropiații săi au fost arestați și ghilotinați. Astfel s-a încheiat perioada Terorii, deschizând drumul către o nouă etapă a Revoluției.

Sursa: Radu Florian Bruja, Curs istorie moderna universala