Teroarea iacobina

Simbolul Terorii este ghilotina şi aceasta este imaginea pe care cei mai mulţi o au în minte când se gândesc la Revoluţia franceză. Epurări sângeroase, cetăţeni înspăimântaţi, dictatură şi suprimarea libertăţilor: toate asociate cu Teroarea. Cu toate acestea, Teroare rămâne un episod controversat şi sumbru în istoria revoluţiei.

Astfel, încă din primele zile ale Republicii au fost organizate noi alegeri pentru Convenţia Naţională în care intrau 200 de girondini, 100 de iacobini şi o majoritate formată din neutrii, asociaţi cu numele de Mlaştina sau Câmpia. Conflictul dintre girondinii majoritari şi iacobinii minoritari, dar susţinuţi de sanculoţi, s-a declanşat în urma masacrelor din septembrie când peste 1.100 de prizonieri din închisorile Parisului între care mulţi preoţi şi nobili au fost masacraţi. Procesul regelui care a dus la condamnarea şi executarea sa la 21 ianuarie 1973 a complicat tabloul însă războiul declanşat de coaliţia antirevoluţionară a radicalizat conflictul din Convenţie. Problemele Republicii au devenit din ce în ce mai mari. Pe lângă pericolul extern şi gravele probleme economice, locuitorii provinciei Vandeea s-au răsculat. În acest context, la 10 martie 1793 a fost înfiinţat Tribunalul revoluţionar pentru judecarea contrarevoluţionarilor ajutat de agenţii naţionali ca Joseph Fouché în provincie. Tribunalul dicta legile Convenţiei unde iacobinii şi-au impus voinţa susţinuţi de Clubul iacobin şi de sanculoţi.

La 2 iunie 1793, Gărzile Naţionale au înconjurat Convenţia şi au arestat liderii girondini. Pe 26 iunie a fost închisă Bursa, o zi mai târziu a fost decretată pedeapsa cu moartea. În septembrie au fost închise Băncile, după ce în prealabil fuseseră desfiinţate Societăţile pe acţiuni. Tot acum au fost impuse preţurile maximale iar in noiembrie a fost confiscat aurul plătit in asignate. In iunie 1793 a fost introdus un nou text constituţional, Constituţia Anului I foarte egalitaristă, cu idei etatiste, totalitare, de uniformizare prin care supravegherea cetăţenilor de către stat era totală. Organismul central al regimului, Comitetul Mântuirii Publice, impunea teroarea la ordinea zilei, prin legea suspecţilor şi ghilotinarea. Dirijat de triumviratul Maximilien Robespierre, Saint Just şi Georges Couthon, Comitetul a anihilat atât adversarii girondini cât şi vechii aliaţi din Clubul cordelierilor. Rând pe rând, personalităţile marcante ale revoluţiei au dispărut ghilotinaţi sau asasinaţi: Jacques Hebert, J.G. Danton, Camille Desmoulins, Jean Paul Marat. Teroarea economică şi politică a atins cote nebănuite. După introducerea calendarului revoluţionar conform căruia Noua eră revoluţionară începea cu 22 septembrie a anului I, s-a declanşat procesul decreştinării. In ura Comitetului pentru catolicism au fost distruse sau închise bisericile. Catedrala Notre Dame a devenit Templul Raţiunii după ce in mai 1794 a fost decretată existenţa lui Dumnezeu sub numele de Fiinţa supremă. Preoţii au fost constrânşi să renunţe sau să se căsătorească. In mai 1794, Teroarea a atins apogeul. 38% dintre nobilii şi 26% din clericii ucişi in timpul Terorii au fost ghilotinaţi in ultimele săptămâni.

In tot acest timp, Franţa a purtat un dur război cu coaliţia revoluţionară austro-prusacă la care au aderat Anglia, Olanda, Spania, Sardinia. In august 1792 prusacii au invadat Franţa dar au fost opriţi într-un entuziasm revoluţionar neegalat la Valmy (20 septembrie) şi înfrânţi la Jemmapes (6 noiembrie). La începutul anului 1793 armata franceză a trecut Rinul în nord, şi a invadat Savoia în sud, deţinând iniţiativa. In martie însă, armatele austriece au recucerit Belgia iar Spania a invadat Roussillonul. Dacă in vara aceluiaşi an situaţia militară s-a stabilizat, iar in 1794 balanţa victoriei a înclinat din nou in favoarea armatelor franceze. La 26 iunie, francezii au obţinut victoria de la Fleurus şi au reocupat Belgia. Însă conflictul a fost întrerupt de lovitura din 9 thermidor (27 iulie ) 1794.

În momentul în care Teroarea atingea apogeul, Robespierre s-a retras din viaţa politică, izolându-se. Când, la 8 thermidor a revenit cu un discurs confuz şi încâlcit, a provocat dezordine între comitete, sanculoţi şi Clubul iacobin, sătui de Teroare, ceea ce a dus la căderea Triumviratului şi a apropiaţilor acestuia, toţi fiind lichidaţi prin ghilotinare la 9 thermidor.

Sursa: Radu Florian Bruja, Curs istorie moderna universala