Revoluția Americană (1775–1783): război de independență, război civil și revoluție politică

Realitățile sociale, politice, economice și confesionale din cele treisprezece colonii britanice au conferit luptei de eliberare un caracter complex: revoluție, război de independență și război civil în același timp. Conflictul a fost anticipat de ciocniri violente între coloniști și trupele britanice, între patrioți și loialiști, în zone precum Kentucky, Tennessee și Carolina.

🔥 Lexington și Concord (aprilie 1775): începutul războiului

Scânteia conflictului a fost încercarea guvernatorului militar al Massachusettsului, generalul Gates, de a captura arsenalul coloniștilor de la Concord, lângă Boston. Voluntarii americani au atacat trupele britanice, care au fost obligate să se retragă în luptele de la Lexington și Concord.

O nouă ofensivă britanică, la Bunker Hill (vara 1775), a eșuat, iar tensiunile antiengleze au crescut.

🏛️ Congresul Continental și ascensiunea lui George Washington

La 10 mai 1775, la Philadelphia, s-a întrunit al Doilea Congres Continental, care a devenit organismul politic central al coloniilor. Printre măsurile decisive:

• organizarea unei armate regulate comune,

• numirea lui George Washington ca comandant suprem,

• încercarea de a evita ruptura totală prin Petiția ramurii de măslin, trimisă la Londra.

Răspunsul Londrei a fost însă ostil: blocada litoralului american și suplimentarea trupelor britanice la 35.000 de soldați.

⚔️ 1776–1777: dificultăți majore pentru coloniști

Primii ani ai războiului au fost dificili. Armata britanică, condusă de generalul Howe, a obținut victorii importante:

• ocuparea temporară a New Yorkului,

• ocuparea Philadelphiei.

În interior, coloniștii se confruntau cu un alt adversar: aproximativ 50.000 de loialiști, sprijiniți de trupele britanice.

⭐ Saratoga (octombrie 1777): momentul decisiv

Situația s-a schimbat radical în a doua parte a anului 1777. Armata americană, susținută de gărzi cetățenești, a obținut victoria de la Saratoga, care a schimbat balanța de forțe.

Un rol important l-a avut și flota americană, ale cărei acțiuni de corsar au afectat grav marina britanică.

🏛️ Articolele Confederației: primele structuri politice ale SUA

În paralel cu războiul, coloniile s-au organizat ca republici independente, adoptând constituții proprii. După Saratoga, Congresul a adoptat Articolele Confederației, primul act constituțional al SUA.

Conform acestuia:

• statele păstrau independența internă,

• guvernul federal avea atribuții limitate (politică externă, război, tratate, monedă, relații cu indienii),

• hotărârile Congresului aveau caracter de recomandare.

Reformele sociale au fost modeste, dar importante:

• confiscarea pământurilor loialiștilor,

• distribuirea lor către soldați,

• extinderea dreptului de vot prin reducerea censului electoral.

🤝 Sprijinul internațional: Franța, Spania, Olanda și alte puteri

Contextul internațional a fost favorabil coloniștilor. Congresul a inițiat negocieri cu rivalii Angliei, în special cu Franța, interesată să recupereze pierderile din Războiul de Șapte Ani.

După victoria de la Saratoga:

• în februarie 1778, Franța a semnat cu SUA două tratate (comercial și militar), prin Benjamin Franklin;

• în 1778, trupele franceze au debarcat în America;

• flota franceză a obținut victoria de la Chesapeake.

Ulterior, și alte state europene au sprijinit coloniile: Spania, Olanda, Rusia, Austria, Portugalia, Prusia.

⚔️ 1780–1781: Camden, King’s Mountain și Yorktown

În 1780, generalul Gates a suferit o înfrângere severă la Camden. Totuși, partizanii americani au învins loialiștii la King’s Mountain, iar armata americană s-a reorganizat.

Momentul decisiv a venit la Yorktown (octombrie 1781), unde britanicii au fost obligați să capituleze. Aceasta a fost victoria care a încheiat practic războiul.

🕊️ Pacea de la Versailles (1783): recunoașterea independenței SUA

Deși SUA aveau un tratat cu Franța, au negociat separat cu Anglia. La Versailles, în 1783, metropola a recunoscut:

• independența Statelor Unite,

• granițele dintre Munții Allegheny și litoral,

• frontiera nordică cu Canada,

• frontiera sudică în Florida.

Navigația pe fluviile de graniță devenea liberă. SUA se obligau să recomande statelor plata datoriilor către comercianții britanici și tratamentul corect al loialiștilor.

Anglia pierdea astfel un teritoriu vast și bogat în resurse, iar Franța și Spania primeau retrocedări importante.

Sursa: Radu Florian Bruja, Curs istorie moderna universala