Miscarea sindicala Solidaritatea

În cursul anului 1970, în Polonia s-au declanşat un lanţ de demonstraţii şi de greve ale muncitorilor datorate creşterii preţurilor la alimente şi la bunurile de larg consum. Mişcarea sindicală poloneză a început să aibă o atitudine tot mai ostilă faţă de regimul comunist. În anul 1976 a fost creat Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor, organizaţie de sindicat independentă. Anul 1980 a marcat o accentuare a confruntării dintre regimul comunist din Polonia şi muncitori. Scânteia revoltei a pornit de la Gdansk. Revolta muncitorilor de pe şantierul naval din Gdansk s-a extins în toate oraşele de pe coasta polonă a Mării Baltice căpătând, în scurt timp, dimensiuni naţionale. Muncitorii cereau numeroase revendicări politice şi economice printre care dreptul la grevă, legalizarea sindicatelor independente, îmbunătăţirea vieţii sociale. La 31 august 1980 guvernul polonez a acceptat aceste cereri printr-un acord încheiat cu Organizaţia Solidaritatea Sindicală Independentă - Solidarność.

În câteva luni, Solidaritatea a primit adeziunea a circa 10 milioane de membri. Liderul acesteia a fost ales Lech Walesa. În decembrie 1981, generalul Wojciech Jaruzelski a introdus legea marţială şi l-a arestat pe Lech Walesa. Eliberat după circa un an, Walesa a primit premiul Nobel pentru Pace în anul 1983. În anul 1988, sindicatele poloneze şi puterea comunistă au început să negocieze un Contract Social, care a fost semnat la 5 aprilie 1989. Acest document a pus capăt monopolului puterii deţinute de comunişti şi a permis organizarea de alegeri libere. A fost prima modificare majoră, de după al doilea război mondial, în sistemul politic instaurat de Moscova în ţările europene aflate în sfera sa de influenţă.

În vara anului 1980, începând cu şantierele navale din Gdansk au pornit mari acţiuni, populare anticomuniste şi naţionaliste. În faţa amploarei acestor impresionate mişcări, sub presiunea Moscovei, conducătorii polonezi au trecut la măsuri excepţionale instituind la 13 decembrie 1981 starea de asediu, interzicând mişcarea sindicală şi grupările de opoziţie şi internând pe principalii lor lideri.

Toate măsurile luate de regim pentru redresarea situaţiei economice şi politice au eşuat, iar criza s-a agravat şi mai mult. În aceste condiţii au început maratonicele convorbiri de la masa rotundă, dintre guvernanţi şi liderii opoziţiei, încheiate la 5 aprilie 1989 cu un compromis. Prin acesta se prevedeau crearea Senatului, a doua cameră a parlamentului, instituirea postului de preşedinte al ţării şi organizarea unor alegeri libere. La alegerile libere care au avut loc în iunie 1989, sindicatul Solidaritatea a câştigat victoria dobândit cvasitotalitatea locurilor disponibile. Totodată, liderul comunist Wojciech Jaruzelski a fost ales preşedinte al republicii. La 19 august 1989 s-a constituit un guvern nou sub conducerea liderului Solidaritătii - Tadeuiz Mazowiecki. Noua echipă guvernamentală a iniţiat de îndată un amplu program de reforme radicale. Astfel, la 29 decembrie 1989, Parlamentul a aprobat mai multe amendamente la Constituţie prin care se abolea rolul conducător al partidului comunist, care se autodezmembra un an mai târziu şi restabilea numele ţării de Republica Polonă. La 9 decembrie 1990, Lech Walesa a fost ales preşedinte al Poloniei.

 Sursa: Ioan Chiper, Curs istorie contemporana universala