Manualul juridic al lui Andronache Donici

        În anul 1814, pravilistul moldovean Andronache Donici a elaborat un adevărat Cod civil cunoscut sub denumirea de Manualul juridic al lui Andronache Donici. După cum ne informează autorul insuşi, manualul are ca izvoare dreptul roman şi greco-roman, în special Institutele lui Iustinian, Bazilicalele, Novelele, Manualul lui Armenopol, Manualul lui Mihail Ataliatis, Cartea lui Leunclavius, Cârja arhierească, Sobornicescul Hrisov al lui Alexandru Mavrocordat precum şi obiceiul pământului.

În redactare s-a folosit un limbaj concis şi uşor de înţeles, chiar şi de cei care nu erau iniţiaţi în tainele dreptului. De altfel, Andronache Donici a fost unul dintre cei mai străluciţi jurişti ai vremurilor în care a trăit şi totodată Preşedinte al Departamentului Străinilor Pricini. Urmărind ca manualul său să poată ajuta efectiv pe justiţiabili şi pe judecători, autorul, în introducere, dă indicaţii asupra felului cum trebuie să fie judecate pricinile. Apoi, intrând în materia dreptului civil propriu-zis, s-a ocupat de statutul juridic al persoanelor şi legăturile de familie, drepturile reale şi accesoriile lor, obligaţii, contracte, testamente şi succesiuni iar câteva capitole au fost rezervate probelor.

Cu toate că asupra realizării planului cum a fost elaborată lucrarea s-ar putea face obiecţiuni, Donici a dovedit o notă de originalitate faţă de legiuirile apărute în acea vreme. Tendinţele sale sunt moderne, în manual fiind înscrise idei înaintate care apăreau pentru întâia oară în Moldova, cum ar fi cea privitoare la interpretarea legilor, recomandând ca judecătorii să tălmăcească în caz de îndoială, cu bunătate şi iubire de oameni, şi să nu caute cum au hotărât alţii asemenea pricini, ci însuşi să socotească cum să dea hotărârile.

Deşi nu a fost adoptat oficial, Manualul său este primul Cod civil complet bucurându-se de un real interes din partea practicienilor, deoarece era redactat în limba română, avea o structură modernă şi cuprindea reglementări avansate. În pofida acestor calităţi, lucrarea nu a dobândit consacrare oficială pentru că autorul ei, Donici, nu se afla în graţiile domnitorului Scarlat Calimach. Cartea a fost tipărită şi aplicată datorită caracterului său modern.

Sursa: Ion Negru, Istoria dreptului romanesc