Cultura Baden

Cultura Baden își trage numele de la descoperirile arheologice realizate într‑o peșteră din apropierea Vienei și reprezintă una dintre cele mai extinse manifestări eneolitice din Europa Centrală. Aria sa de răspândire este impresionantă, cuprinzând Cehia, Slovacia, Austria de Jos, vestul României (în special Crișana și Banatul), sudul Poloniei, precum și nordul Serbiei și Croației. Această distribuție largă reflectă mobilitatea și diversitatea comunităților care au aparținut acestei culturi.

Originea culturii Baden rămâne un subiect controversat, însă majoritatea cercetătorilor consideră că ea derivă din fondul eneolitic al bazinului Dunării Mijlocii, peste care s‑au suprapus influențe nord‑estice. În același timp, influențele sudice sunt evidente în preferința pentru decorarea ceramicii cu caneluri, un element stilistic caracteristic.

Așezările culturii Baden sunt variate, fiind amplasate pe orice formă de relief. Ele pot fi atât fortificate, cât și deschise, însă au de regulă o durată scurtă de existență, sugerând o mobilitate crescută sau o organizare socială flexibilă. Economia comunităților era agro‑pastorală, cu o predominanță clară a păstoritului, ceea ce explică dinamica lor teritorială.

Ritul funerar practicat este extrem de divers, incluzând atât înhumația, cât și incinerația. Diferențele majore dintre ritualuri indică un caracter eterogen al populației. Practica incinerației cu depunerea oaselor în urne reprezintă un element esențial, deoarece prefigurează apariția culturilor câmpurilor cu urne, specifice epocii bronzului din Europa Centrală și prezente și în vestul României, în culturile Vatina, Gârla Mare, Otomani sau Suciu de Sus.

Cultura Baden marchează astfel o etapă de tranziție importantă între eneoliticul târziu și epoca bronzului, influențând profund evoluțiile culturale ulterioare din Europa Centrală.

Sursa: Ovidiu Cotoi, Istorie veche romaneasca