Istorie

Din anul 471, scena politică a Peninsulei Balcanice îl are în prim‑plan pe amalianul Teodoric, viitorul Teodoric cel Mare, conducător al ostrogoților și una dintre cele mai influente figuri ale Antichității târzii. Crescut ca ostatec la Constantinopol, el beneficiază de o educație romană aleasă, fapt ce îi va marca profund stilul de guvernare. În această perioadă, Imperiul Roman de Răsărit se confrunta cu dominația militară a diferitelor grupuri germanice, dintre care cel mai puternic era condus de Teuderic‑Strabo, federat stabilit în Tracia. Inițial, autoritățile de la Constantinopol folosesc grupul lui Strabo împotriva ostrogoților lui Teodoric, încercând să limiteze influența tânărului rege. După moartea lui Strabo, însă, echilibrul de putere se schimbă, iar amenințarea ostrogotă devine din nou acută. Curtea imperială încearcă să‑l atragă pe Teodoric prin titluri și privilegii, numindu‑l în 484 magister militum și consul roman. Totuși, ambițiosul conducător ostrogot nu se lasă...

    Nici un eveniment din primele secole ale mileniului al II-lea nu a lăsat o impresie atât de covârşitoare asupra contemporanilor şi nu a avut urmări aşa de profunde asupra destinului istoric al popoarelor din Europa Răsăriteană precum marea invazie mongolă. Ideea de imperiu universal sub dominaţie mongolă a inspirat şi programul de cuceriri cu adevărat universal elaborat de Ginghis-han şi urmărit cu tenacitate de el însuşi şi de succesorii săi imediaţi, Ögödai, Güyük, Möngke şi Kubilai. Cucerirea s-a desfăşurat atât în direcţia popoarelor din stepă şi taiga, cât şi în direcţia civilizaţiilor sedentare: chineză, islamică şi creştină. Instrumentul prin excelenţă al cuceriri a fost oastea mongolă, care şi-a desăvârşit organizarea în urma kuriltaiului din 1206. O contribuţie însemnată la succesele militare a avut excelentul sistem de informare organizat de mongoli; toate campaniile întreprinse de ei erau precedate de vaste acţiuni de investigare a realităţilor...

Cultura Baden își trage numele de la descoperirile arheologice realizate într‑o peșteră din apropierea Vienei și reprezintă una dintre cele mai extinse manifestări eneolitice din Europa Centrală. Aria sa de răspândire este impresionantă, cuprinzând Cehia, Slovacia, Austria de Jos, vestul României (în special Crișana și Banatul), sudul Poloniei, precum și nordul Serbiei și Croației. Această distribuție largă reflectă mobilitatea și diversitatea comunităților care au aparținut acestei culturi. Originea culturii Baden rămâne un subiect controversat, însă majoritatea cercetătorilor consideră că ea derivă din fondul eneolitic al bazinului Dunării Mijlocii, peste care s‑au suprapus influențe nord‑estice. În același timp, influențele sudice sunt evidente în preferința pentru decorarea ceramicii cu caneluri, un element stilistic caracteristic. Așezările culturii Baden sunt variate, fiind amplasate pe orice formă de relief. Ele pot fi atât fortificate, cât și deschise, însă au de regulă o du...

În dreptul vechi, unul dintre cele mai importante impedimente la încheierea unei noi căsătorii era perioada de doliu. Normele canonice interziceau în mod expres căsătoriile în timpul doliului, iar văduva era obligată să respecte un interval minim înainte de a se recăsători. Conform canoanelor, „soția văduvă este îndatorată să aștepte timpul de doliu”, ceea ce reflectă atât o regulă juridică, cât și o exigență morală. Fiecare femeie văduvă trebuia să respecte o perioadă de doliu de cel puțin un an. Nerespectarea acestei obligații atrăgea consecințe severe: pierderea întregii averi moștenite de la soțul decedat. După trecerea unui an, văduva își putea păstra zestrea și avea dreptul legal de a se recăsători. Pentru a încheia o nouă căsătorie, femeia trebuia să îndeplinească o serie de condiții prevăzute exclusiv pentru văduve. Pravilele nu menționau obligații similare pentru bărbați, ceea ce evidențiază o diferență clară între statutul juridic al femeii și cel al bărbatului. Văduvul...

Boierimea – clasa dominantă a societății Boierimea continuă să ocupe rolul central în ierarhia socială, fiind principala clasă dominantă. Statul recunoștea calitatea de boier prin acte administrative, integrate într‑o ierarhie nobiliare bine stabilită. În această perioadă, titlurile de noblețe nu mai derivau exclusiv din moștenire, ci erau condiționate de îndeplinirea unor slujbe în aparatul de stat. Această schimbare a dus la slăbirea caracterului ereditar al boierimii. Imunitățile feudale au fost treptat desființate, menținându‑se doar monopolul asupra activităților comerciale și economice. Domnii fanarioți au accentuat transformarea boierimii prin acordarea dregătoriilor pe criterii de clientelism politic, ceea ce a favorizat pătrunderea unui număr mare de greci din cartierul Fanar în administrația locală. Astfel, statutul de boier începe să decurgă din funcția deținută în stat, nu din întinderea proprietății funciare. Categorii de boieri Boierii erau împărțiți în două mari ca...