Aparitia targurilor in Tara Romaneasca

Ca peste tot în Europa, şi în Ţara Românească aceste târguri se aflau în stăpânirea domniei, Bisericii sau boierilor.

În momentul în care unele dintre târgurile ce depindeau de domnie au prezentat condiţii de dezvoltare suficiente pentru a susţine o comunitate permanentă, cu perspectiva unor venituri pentru domn, au primit privilegii şi au trecut în rândul oraşelor.

Un astfel de târg era situat în sud, în apropierea Dunării, la Cornăţel. Ca sat boieresc apare în 1492 şi 1526, pentru ca în 1538, aşezarea să fie numită târg. Locuitori de aici apar mai înainte cu marfă pe piaţa de la Braşov. Târgul de la Cornăţel a fost favorizat de situarea în zona lacurilor bogate în peşte de la gura Mostiştei. Ca oraş, se dezvoltă după domnia lui Mircea Ciobanul; o parte din moşia pe care se afla nu era domnească şi aparţinea unor boieri.

Un alt târg era la Săcuieni, locuitorii săi fiind cuprinşi în rândul negustorilor ţării cărora li se adresa, într-un privilegiu, Dan al II-lea. În Ţara Românească, exista un judeţ cu acest nume şi se presupune că aici i se afla reşedinţa, în care domnia a instalat şi o vamă.

Un târg este pomenit şi la Soci, în 1471, în timpul luptelor dintre Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos. Letopiseţul anonim al Moldovei vorbeşte despre lupta dată de oştile celor doi domni la Soci, bătălia terminându-se cu victoria lui Ştefan.  Târgul Soci se dezvoltase într-o regiune de hotar, probabil pe drumul ce urma valea Râmnicului, apoi a Siretului (cursul vechi al Bârladului, în evul mediu), spre Tecuci, nu departe de locul unde a fost ridicată cetatea Crăciuna.

În Oltenia, numărul târgurilor era mare, majoritatea fiind controlate de boieri. Dintre acestea, doar Târgul Jiu şi Craiova vor deveni oraşe până la jumătatea secolului XVI.

În apropiere de Târgul Jiu, Târgul Gilort era în întregime moşie boierească; nu a depăşit niciodată faza de loc de schimb periodic. Un târg asemănător s-a aflat la Motru unde, la fel ca la Gilort, a existat şi un judeţ, ulterior desfiinţat. În apropierea Craiovei, se află Caracal, moşie şi curte în stăpânirea familiei Craioveştilor. Devine oraş la sfârşitul sec. al XVI-lea, după ce moşia îi este cumpărată de Mihai Viteazul.

Un alt târg se afla la Calafat, la o vamă de trecere a Dunării. Târgul de aici a aparţinut iniţial domniei, dar a fost apoi dăruit mănăstirii Tismana. 

 Sursa:  Laurentiu Radvan, Orasele din Tarile Romane in evul mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea)