Târgurile din Ţara Românească – de la aşezări comerciale la oraşe medievale

În Evul Mediu românesc, târgurile au reprezentat nucleele economice ale ţării, aflate – ca peste tot în Europa – sub stăpânirea domniei, Bisericii sau marilor familii boiereşti. Evoluţia lor spre statutul de oraş depindea de capacitatea de a susţine o comunitate stabilă, de potenţialul comercial şi de interesul domniei pentru venituri fiscale sigure.

🌾 Cornăţel – târgul de la gura Mostiştei

Aşezat în sud, aproape de Dunăre, Cornăţelul apare ca sat boieresc în 1492 şi 1526, iar în 1538 este deja numit târg.

Factorii favorizanţi ai dezvoltării sale:

• apropierea de lacurile bogate în peşte de la gura Mostiştei,

• prezenţa locuitorilor săi pe piaţa Braşovului,

• poziţia strategică în reţeaua comercială sudică.

După domnia lui Mircea Ciobanul, aşezarea se dezvoltă ca oraş, deşi o parte din moşie rămânea în stăpânire boierească.

🐂 Săcuieni – târg cu vamă şi negustori privilegiaţi

Târgul de la Săcuieni este menţionat în legătură cu un privilegiu acordat negustorilor de către Dan al II‑lea. Existenţa unui judeţ cu acelaşi nume sugerează că aici se afla reşedinţa administrativă, unde domnia instalase şi o vamă, semn al importanţei sale comerciale.

⚔️ Soci – târg de hotar în vreme de război

Menţionat în 1471, în contextul conflictului dintre Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos, târgul Soci se afla într-o zonă de frontieră, pe drumul ce lega valea Râmnicului de Siret şi Tecuci.

Aşezarea beneficia de:

• poziţie strategică,

• apropierea de cetatea Crăciuna,

• rolul de punct comercial într-o regiune disputată militar.

🐎 Oltenia – o regiune bogată în târguri

Oltenia medievală avea numeroase târguri, majoritatea în stăpânire boierească. Doar Târgul Jiu şi Craiova au evoluat în oraşe până la mijlocul secolului al XVI‑lea.

Exemple de târguri olteneşti:

• Târgul Gilort – moşie boierească, rămas doar loc de schimb periodic.

• Motru – târg similar, cu un judeţ ulterior desfiinţat.

• Caracal – moşie a Craioveştilor; devine oraş abia la sfârşitul secolului XVI, după ce Mihai Viteazul cumpără moşia.

• Calafat – târg situat la o vamă dunăreană; iniţial al domniei, apoi dăruit mănăstirii Tismana.

🧭 Concluzie

Târgurile din Ţara Românească au evoluat în funcţie de:

• poziţia geografică,

• resursele naturale,

• interesele economice ale domniei şi boierimii,

• rolul lor în reţelele comerciale interne şi externe.

Unele au rămas simple locuri de schimb, altele au devenit oraşe durabile, contribuind la formarea peisajului urban medieval românesc.

 Sursa:  Laurentiu Radvan, Orasele din Tarile Romane in evul mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea)