Impactul primului razboi mondial asupra Romaniei
Pierderile umane si distrugerile
materiale cauzate de rãzboi au fost considerabile. Statisticile cuprind de
regulã pierderile umane ale Vechiului Regat, estimate la circa 250.000 de
militari si 430.000 de civili morti, la care se adaugã un deficit de peste
400.000 de nou-nãscuti lipsã în anii rãzboiului, ceea ce conduce la un deficit
total de 14% fatã de populatia antebelicã, deficit depãsit în Europa doar de
Serbia cu 31,3% si Rusia cu 18,5%.
Distrugerile materiale au fost evaluate
dupã rãzboi la 31 de miliarde de lei aur. Cifra este uriasã, si este imposibil
de confirmat prin verificãri ulterioare; de altfel, imediat dupã rãzboi a
prevalat o tenditþã mai generalã de a supraevalua volumul distrugerilor pentru
a putea solicita un cuantum mai mare al despãgubirilor, iar România nu a fãcut
exceptie. Dincolo însã de exagerãri, distrugerile si pierderile au fost
considerabile. Distrugerilor cauzate în mod direct de lupte li s-au adãugat
efectele dezorganizãrii de cãtre rãzboi a proceselor economice si cele ale
ocupatiei de cãtre Puterile Centrale a circa douã treimi din teritoriul
Vechiului Regat în anii 1916-1918. Istoricii români au insistat îndeosebi asupra
prelevãrilor realizate de autoritãtile de ocupatie, inventariind 1,14 milioane
tone produse petroliere, 2,6 milioane tone cereale, 1,4 milioane bovine, 6,4
milioane ovine, peste 1 milion de porcine, alte bunuri alimentare, lemn de
constructie, sare, cãrbune, tutun, furaje, piei, si chiar un numãr mare de
masini industriale.
O altã consecintã a rãzboiului a fost
inflatia si în general pierderea stabilitãtii monetare ce caracterizase Vechiul
Regat. În aceastã privintã România nu este o exceptie, cele mai multe dintre
statele beligerante alegând sã-si finanteze efortul de rãzboi prin politici inflationiste.
În cazul României au intervenit însã doi factori agravanti. Primul priveste pierderea
rezervelor de aur circa 105 tone de aur,
evaluate la 315 milioane lei aur care în timpul rãzboiului au fost trimise în
Rusia, si care dupã Revolutia din Octombrie 1917 au fost însusite de autoritãtile
noului stat sovietic. Al doilea factor agravant a fost politica autoritãtilor
germane de ocupatie din anii 1917-1918, care au emis masiv lei de ocupatie, fãrã
acoperire, amplificând astfel spirala inflationistã. Inflatia
a fost apoi sporitã de problemele integrãrii noilor teritorii dupã 1918.
Unificarea monetara a costat statul român un
total de peste 5,5 miliarde de lei, dintre care 1,2 miliarde de lei pentru
rublele rusesti si 4,3 miliarde de lei pentru coroanele austro-ungare.
Bilantul Marii Uniri nu se reduce insa la
costurile financiare ale procesului de unificare. Teritoriul României a crescut
de la 137.000 km2 la 295.000 km2, iar populatia
a sporit de la 7,7 milioane de locuitori la 15,7 milioane de locuitori. Potentialul
economic al teritoriilor reunite cu statul român era considerabil, desi inegal.
Transilvania si Banatul aveau un nivel economic ceva mai ridicat decât Vechiul
Regat, mai ales la nivelul industriei prelucrãtoare, în timp ce Basarabia era
mult mai slab dezvoltatã economic.
Sursa: Bogdan Murgescu, Romania si Europa; Acumularea decalajelor istorice
Comentarii
Trimiteți un comentariu