Cultura Schela Cladovei

 Este răspândită în regiunea Porţile de Fier pe ambele maluri ale Dunării. Pe malul sârbesc, în cadrul acestei culturi, se înscriu complexele Lepenski-Vir şi Vlasac. Locuirile de tip Schela Cladovei se caracterizează prin locuinţe stabile, trainice, pe temelii de piatră, cu vetre de piatră sau lut. Uneltele de piatră sunt produse, în special, din cuarţit, ceea ce se are consecinţe nefaste aspra tipologiei industriei litice produse de această cultură. Alături de unelte de piatră au mai fost descoperite unelte agricole – săpăligi, plantatoare – realizate din os şi corn, ceea ce l-a determinat pe Vasile Boroneanţ să atribuie aceste vestigii arheologice unor populaţii preceramice. În cadrul locuinţelor, în jurul vetrelor, au fost descoperite numeroase morminte, cu scheletele depuse în poziţie chircită sau întinse pe spate, rămăşiţe aparţinând unei populaţii protoeuropoide de tip cromagnon. Prezenţa inventarului în morminte şi a unor piese colorate cu ocru roşu, atestă existenţa unor credinţe în Viaţa de Apoi la această populaţie. Staţiunile acestei culturi sfârşesc prin incendiere, şi fiind descoperite printre dărâmături scheletele unor indivizi a căror moarte s fost cauzată de săgeţi cu vârf de silex. Distrugerea aşezărilor de tip Schela Cladovei se datorează pătrunderii în zonă a primelor comunităţi neolitice de tip Protosesklo. Probabil că această expansiune a elementelor de tip Protosesklo a antrenat şi elemente locale, care au fost atrase la modul de viaţă neolitic; pledează în acest sens descoperirile din aşezările neolitice de la Gura Baciului, unde au fost descoperite capete de piatră cu analogii la Lepenski Vir, precum şi descoperirea aici a unui schelet de tip protoeuropoid, similar celor de la Schela Cladovei.

Sursa: Ovidiu Cotoi, Curs Istoria veche a Romaniei