Cultura Monteoru

 Este denumită după staţiunea Sărata Monteoru de pe raza judeţului Buzău unde a fost descoperită o aşezare. Este formată pe baza supravieţuirilor târzii ale fondurilor culturale aparţinând perioadei de tranziţie, la care se adaugă influenţe ale culturii Glina III-Schneckenberg şi influenţe sudice şi răsăritene.

Aria de răspândire a populaţiilor de tip Monteoru ocupă în special zona de podiş şi dealurile subcarpatice Carpaţilor Orientali şi a celor de curbură, înaintând în sud, spre Muntenia până în Câmpia Română, iar spre nord cuprinzând sud-estul Transilvaniei şi jumătatea sudică a Moldovei.

Evoluţia acestei culturi este foarte bine cunoscută datorită săpăturilor efectuate în staţiunea eponimă de la Sărata Monteoru, dar şi din cercetarea necropolelor din apropierea ei. Au fost stabilite două mari faze, I şi II cu mai multe subfaze. În faza cea mai timpurie, se pare că cultura Monteoru este parţial contemporană cu cultura Glina III-Schneckenberg, faza finală marchează trecerea spre cultura Noua, prin aspectul cultural Boineşti-Cioinagi.

Ocupaţia principală a comunităţilor Monteoru era agricultura, dar se mai ocupau şi cu creşterea animalelor domestice.

Locuinţele prezintă fundament de piatră şi lemn, locuinţe cu platforme, tot aici, la Sărata Monteoru, a fost descoperit şi un complex ce pare a fi un sanctuar. Aşezări importante au mai fost descoperite şi la Fitioneşti, Rcătău (Bacău), etc..

Din inventarul acestor aşezări se remarcă armele de silex şi iatră, apar numeroase arme şi unelte din bronz, descoperirea unor valve/matriţe de turmat. Dintre obiectele de bronz descoperite pe aria culturii Monteoru putem aminti topoarele cu gaură tranzversală de înmănuşare, podoabe: inele, brăţări, etc..

Din repertoriul ceramicii se numără ceştile torţi supraînălţate, vase de tip askos, prezenţa lor ne dovedeşte existenţa unor influenţe sudice, vase cu fundul ascuţit, influenţă estică, cultură cu o bogăţie a formelor ceramice extraordinară. Decorul ceramic este realizat prin incizie, zig-zaguri, cercuri concentrice, motive în relief, în faza a II –a apare chiar decorul canelat.

            Ritul funerar este înhumaţia în morminte plane, situate în imediata apropiere a aşezăriilor – Cândeşti, judeţul Vrancea, La Poiana, judeţul Galaţi. Incineraşia este şi ea prezentă, dar în etapele mai târzii ale evoluţiei culturii, ceea ce este de remarcat, faptul că apar mormintele de familie, morminte individualizate du ajutorul unor cercuri de piatră (Cândeşti sau Sărata Monteoru).

 Sursa: Ovidiu Cotoi, Curs Istoria veche a Romaniei