Cultura Starčevo-Criş

Din punct de vedere cultural, aproape întreg teritoriul României a fost cuprins într-un vast complex cultural de origine balcanică, cunoscut sub numele de complexul cultural Starčevo-Criş. Denumirea culturii provine de la o localitate din Serbia şi după bazinul Crişurilor, unde s-au făcut primele descoperiri pe teritoriul României.

La rândul său, cultura Starčevo-Criş face parte dintr-un vast complex cultural circumediteranean – complexul cu ceramică cardială, denumit după decorul speific al ceramicii realizat prin impresiuni cu scoica Cardium, specie de scoică prezentă numai în bazinul Mării Mediterane.

Aria culturii Starčevo-Criş ocupă un spaţiu geografic imens formând mai multe grupuri culturale distincte, dar înrudite: Starčevo şi Anzabegovo (Iugoslavia), Körös (Ungaria), Karanovo-Kremikovci (Bulgaria) şi Sesklo (Grecia mai exact în Thesalia). Această cultură ocupă aproape tot teritoriul României cu excepţia estului Munteniei şi Dobrogea; limita estică a acestei culturi fiind bazinul Nistrului unde Cultura Starčevo-Criş interferează cu Cultura Bugului sudic. Răspândirea grupurilor starceviene pe teritoriul actual al României s-a făcut de-a lungul a IV faze de evoluţie.

Primul orizont – faza I - a fost sesizat la Gura Baciului (Cluj) apoi la Ocna Sibiului (Sibiu), la Cârcea (Craiova). Acest prim orizont se caracterizează printr-o ceramică cu un fundal roşu puternic lustrit, pictat cu buline sau cu linii dispuse în reţea, trasate cu alb.

În expansiunea spre nord a acestui grup cultural îndeaproape înrudit cu orizontul proto-Sesklo din Thesalia, se constată o rudimentizare a tehnicii prelucrării ceramicii, în special în privinţa lustrului şi picturii, ceea ce sugerează atragerea în această deplasare şi implicit la noul mod de viaţă, şi a unor grupuri locale de orientare epipaleolitică. Pe lângă pictură, pe vasele realizate de purtători culturii Starčevo-Criş se remarcă şi amestecul de pleavă din pasta vaselor, arderea inegală şi incompletă, decorul cu impresiuni de unghie şi de deget pe ceramica nepictată – decor în spic sau spic.

Aşezările sunt răsfirate, iar straturile de cultură sunt foarte subţiri, foarte rar fiind cazurile în care aceste straturi se suprapun, acest lucru îngreunează stabilirea etapelor de evolţie a acestei culturi.

Viaţa spirituală este dovedită de existenţa idolilor de lut, altare miniaturale cu picioruşe – utilizate în cadrul ritualurilor religioase.

Ritul funerar este cel al înhumaţiei în poziţie chircită, uneori este însoţită de depuneri de ofrande, dar ceea ce este important, defuncţii erau înmormântaţi printre locuinţe neexistând necropole de unde se reflectă mentalităţile despre viaţă şi moarte care nu erau foarte precise. Tipul antropomorfologic al purtătorilor culturii Starčevo-Criş este mediteranoide-gracil de unde rezultă originea sudică a acestei populaţii. Mai rar apar şi elemente tip protoeuropoid mai robust, tip aparţinând populaţiilor locale epipaleolitice.

Cultura Starčevo-Criş se sfârşeşte odată cu pătrunderea spre nord a purtătorilor complexului cultural Vinčea-Dudeşti, iar puţin mai târziu, datorită pătrunderii din nord a culturii ceramicii liniare din Europa centrala. 

Sursa: Ovidiu Cotoi, Curs Istoria veche a Romaniei