Cultura Coţofeni

-

        Este denumită după o aşezare din judeţul Dolj. Geneza sa este expresia revitalizării fondului local eneolitic spre sfârşitul perioadei de tranziiţie şi începutul epocii bronzului. Cultura Coţofeni a luat naştere, pe o parte din aria fostelor culturi eneolitice ale eneoliticului dezvoltat. Petreşti, Bodrogkeresztúr şi Sălcuţa, dar şi cu participarea unor elemente gumelniţene tîrzii, împinse spre nord şi vest de expansiunea  culturii Cernavoda I şi III. Din amestecul acestor fonduri culturale, a luat naştere un orizont de mixtură Sălcuţa IV-Cheile Turzii-Băiele Herculane, care sub impulsurile venite dinspre bronzul egeean capătă aspectul definitoriu al culturii Coţofeni.
În evoluia sa, cultura Coţofeni, care a cuprins Oltenia, vestul Munteniei, Transilvania şi o parte a Banatului, a cunoscut trei faze principale şi mai multe variante locale (olteană, bănăţeană, transilvăneană), în funcţie de influenţele şi fondul pe care s-a format.
Purtătorii acestei culturi s-au adaptat la toate formele de relief, locuind atât în aşezări de lung durată, fortificate, cât şi în sălaşe sezoniere, ceea ce dovedeşte că aveau o economie diversificată, în funcţiile de condiţiile de mediu. De asemenea, având la dispoziţie bogatele minereuri din vestul ţării, purtătorii acestei culturi au practicat la scar largă metalurgia cuprului şi chiar a bronzului pe bază de arseniu.
Ceramica specifică este decorată cu împunsături succesive şi prin aplicare unor pastile, de forma boabelor de linte, procedeu care imită şirurile de nituri de la vasele de metal din bronzul egeo-anatolian.
Ritul funerar este cel al înhumaţiei, în mormint plane sau tumulare, dar este semnalată şi folosirea incineraţiei.
Sfârşitul acestei culturi se datorează expansiunii convergente, dinspre est şi vest, la începutul bronzului timpuriu a culturii Glina III-Schneckenberg (dinspre Muntenia şi sud-estul Transilvaniei) şi a unui curent din Europa centrală, cu o ceramică cu aspect scorţos aşa numita ceramică decorată su măturiţa.


Sursa: Ovidiu Cotoi, Curs Istoria veche a Romaniei

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe