Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma semnat la 25 martie 1957 reprezintă încheierea etapelor premergătoare integrării, marcând începutul consolidării acestuia într-un triunghi comunitar C.E.E.; C.E.C.O.şi E.U.R.A.T.O.M. cu trei etape succesive : Uniunea vamală, Uniunea Economică şi Uniunea politică.

Tratatul de la Roma instituind Comunitatea Economică Europeană înfiinţa Piaţa Comună între cele şase state contractante pentru a promova o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii; o expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate sporită, o ridicare accelerată a nivelului de viaţă şi relaţii mai strânse între statele pe care le reuneşte. Piaţa Comună presupunea înfăptuirea uniunii vamale, comportând atât eliminarea drepturilor vamale cât şi a restricţiilor cantitative între statele membre, instituirea unui tarif vamal comun19, realizarea unei uniuni vamale. Dezarmarea vamală, suprimarea restricţiilor cantitative, stabilirea unui tarif exterior comun se opera progresiv, de-a lungul unei perioade de tranziţie de doisprezece ani divizată în trei etape.

Piaţa Comună însemna şi abolirea barierelor liberei circulaţii a persoanelor, a serviciilor, a capitalurilor între state membre (cu excepţia celor având un caracter social). Dincolo de uniunea vamală, Piaţa Comună făcea posibilă elaborarea unor politici comune, prima dintre ele privea agricultura. Articolul 2 al Tratatului stabilea obiectivul general al Pieţei Comune; acela al apropierii progresive a politicilor economice ale statelor membre. Comunitatea avea misiunea de a promova dezvoltarea armonioasă a activităţilor economice; expansiunea economică, creşterea nivelului de viaţă, relaţii strânse între state membre.

Statele membre transferă Comunităţii puterea de a negocia şi asuma tratate cu organizaţii internaţionale şi terţe ţări în probleme care sunt de competenţa acestuia. Tratatul conţinea prevederi legate de relaţiile speciale ale Comunităţii cu dominioanele şi coloniile statelor membre.

În cadrul aceleiaşi festivităţi de la Roma a fost semnat şi cel de-al doilea tratat prin care lua fiinţă Comunitatea Europeană a Energiei Atomice ( E.U.R.A.T.O.M ). Natura tratatului era diferită. Ne mai fiind vorba de a pune în comun activităţile economice existente, ci de a participa la formarea şi dezvoltarea unei industrii nucleare europene. Sarcinile care decurgeau erau multiple: dezvoltarea cercetărilor şi difuzarea cunoştinţelor tehnice, asumarea unei funcţii de reglementare în aprovizionarea statelor membre cu minereuri şi combustibili nucleari, stimularea investiţiei de capital în industria nucleară şi a realizării instalaţiilor necesare acestei industrii.

 Sursa:  Cornelia Neagu, Istoria constructiei europene