Organizaţia Europeană de Cooperare Economică
Ca
urmare a impulsului dat prin Planul Marshall, la 16 aprilie 1948 este semnată
convenţia prin care lua naştere Organizaţia Europeană de Cooperare Economică.
Şaisprezece state deveneau părţi ale convenţiei : Austria, Belgia, Danemarca,
Franţa, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda,
Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elveţia şi Turcia. Celor şaisprezece li s-a
alăturat în anul următor cei trei comandanţi şefi ai zonelor occidentale de
ocupaţie ale Germaniei.
O.E.C.E a jucat un rol important în : a)
repartiţia ajutorului american de aproximativ de 13 miliarde de dolari, o parte
sub formă de materiale sau produse şi 15% împrumuturi conform cu cerinţele
ţărilor semnatare ; b)dezvoltarea schimburilor comerciale prin limitarea
contingetărilor şi amenajarea mijloacelor şi modalităţilor de plată.
Întrucât la sfârşitul războiului
monedele europene nu erau convertibile între ele, pentru a face faţă cerinţelor
s-au semnat, în octombrie 1948 şi septembrie 1949 acorduri de plăţi şi
compensări. În 1950 prin Acordul din 16 septembrie 1950 a luat fiinţă Uniunea
Europeană a Plăţilor. A fost adoptat un sistem girat de Banca pentru
Reglementări Internaţionale.
O.E.C.E a desfăşurat activitatea în
diverse domenii : utilizarea şi mobilizarea forţei de muncă, difuzarea
procedeelor tehnice, formarea profesională, dezvoltarea regiunilor prin Agenţia
Europeană de Productivitate (1953), aprovizionarea cu energie prin Comitetul
Energiei (fondat în 1956).
În decembrie 1960, printr-o nouă
convenţie, lua naştere Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică intrată
în vigoare în septembrie 1961. Împreună cu cele 18 state din O.E.C.E se angajau
pe acelaşi făgaş S.U.A., Canada, Japonia (aprilie 1964), Finlanda (ianuarie
1969), Australia (iunie 1971), Noua Zeelandă (mai 1973). Statele semnatare se
puneau de acord pentru a înfăptui „expansiunea, considerată posibilă, a
economiei şi slujbelor şi progresul nivelului de viaţă în ţările membre, pentru
a contribui la dezvoltarea comerţului mondial pe o bază nediscriminatorie şi
multilaterală”.
Sursa: Cornelia Neagu, Istoria constructiei europene
Comentarii
Trimiteți un comentariu