Revolutia industriala in spatiul romanesc
In spatiul geografic românesc revolutia industriala
s-a desfasurat mai lent, cu anumite particularitati, datorita unui manunchi de
realitati din care amintim: inexistenta unui stat centralizat, România Mica
cuprinzând doar o parte din teritoriul national; dominatia straina exercitata
pâna în 1877, respectiv 1918, care a frânat dezvoltarea societatii românesti; predominarea
pâna târziu a iobagiei (1848 în Transilvania, 1864 în România); greutatea realizarii
acumularii primitive de capital; aplicarea masurilor de politica economica protectionista,
care s-a facut cu destule sincope.
Industria alimentara a fost ramura cu
cea mai mare pondere în ansamblul industriei din toate teritoriile românesti.
În cadrul ei s-au impus subramurile morarit si industria zaharului unde s-au
introdus primele masini cu aburi. Astfel, mori cu aburi au aparut la Gârbou
(1831), la Cluj, la Bucuresti (1835, moara Asan), la Iasi (1841). În 1889 s-a
creat fabrica de zahar de la Bod (Brasov), cu un capital de 6 milioane de
coroane. Spre sfârsitul secolului XIX s-au înfiintat mori moderne în comitatele
Timis, Torontal, Brasov etc., care prelucrau mari cantitati de cereale. În
aceste subramuri, între 1890 - 1910 revolutia industriala este înfaptuita.
Industria lânii a folosit primele
masini în ceea ce putem numi „marea” industrie prelucratoare. În 1842, la
Zarnesti (Brasov) s-au introdus masini de tors bumbac, iar în 1843 s-a dotat cu
masini tesatoria de la Tunari a vornicului Baleanu Concurenta marfurilor
straine, mai ales în anii aplicarii conventiei comerciale româno - austro –
ungare a determinat un ritm lent de introducere a masinismului în ramura. Ca
urmare, revolutia industriala este considerate doar la începuturile sale în
primii ani ai secolului XX.
Industria hârtiei are
vechi traditii în
tarile române. În 1841, Gheorghe
Asachi, în Moldova, aducea
masini din Praga si Viena fabricând hârtie din zdrente. În 1853 la Zarnesti,
iar în 1854 la Petresti (Sebes - Alba) au aparut alte doua fabrici care foloseau
aceeasi materie prima. În urma legii speciale de încurajare a industriei
hârtiei (1881) s-au creat doua mari si moderne
fabrici în România
la Busteni (1883)
si Letea - Bacau (1885).
În 1900 revolutia industriala este înfaptuita în
aceasta ramura industriala.
Industria lemnului se baza pe bogatia
padurilor, cu lemn de diferite esente si de mare valoare. În Transilvania
existau 82 de fabrici propriu-zise pâna la sfârsitul secolului XIX, iar în România
54 pâna a 1902 - toate folosind aburul ca forta motrice. Sunt înregistrate,
apoi, câteva mii de fierastraie mici, actionate de forta apei. În aceasta ramura,
a productiei de cherestea, revolutia industriala este înfaptuita pe la 1890 -
1900, în timp ce în alte ramuri: binale, mobile etc. ea era abia la început
În industria materialelor de
constructii un loc privilegiat l-a ocupat productia de caramida si ciment. În
productia de caramida si derivate amintim: functionarea, în 1844, la Iasi, a
unei masini care producea 100 de caramizi pe ora. În 1864, la Jimbolia, în
Transilvania, s-a înfiintat o fabrica de caramizi si tigla. În 1901 în România
existau 13 fabrici, în 1904 în Transilvania erau 18 fabrici. În jurul anului
1900 revolutia industriala în industria de caramizi era în plina desfasurare, dar
nu terminata. Productia
de ciment a
debutat doar dupa
1877 / 1878,
însa direct pe baze masiniste. Dintre primele fabrici amintim pe cele de
la Brasov si Gurahont (în Transilvania), Braila, Azuga si Cernavoda (în
România), Merita mentionat ca în România s-a folosit pentru prima data în lume,
betonul armat, la constructia silozurilor, datorita inginerului Anghel Saligny.
Industria metalurgica a
avut un rol
important în sustinerea
procesului revolutiei industriale, cu
toate ca ea
s-a dezvoltat cu
destule greutati. Siderurgia
si metalurgia prelucratoare s-au
dezvoltat mai mult
în Transilvania la
Oravita (în 1718 intra
în functiune primul furnal),
Bocsa, Dognecea, Calan, Resita (cu furnale pentru prelucrarea fierului). În
1840 s-a facut modernizarea furnalelor Resitei, revolutia industriala încheindu-se
pe la sfârsitul sec. XIX.
Industria extractiva,
în general, a
fost, în afara
celei alimentare,
cea mai bine dezvoltata. Se
remarca în primul rând extractia petrolului
în România. În 1857
s-au realizat primele puturi de exploatare. În 1882 s-au introdus
sondele. În 1857 la Ploiesti s-a construit prima rafinarie
din tara si a treia
din lume, proprietar
fiind Teodor Mehedinteanu. Petrolul lampant produs de aceasta rafinarie
s-a folosit la Bucuresti – primul oras
din lume iluminat cu petrol. În 1882 s-a creat Societatea anonima a rafinariei
de petrol din Oradea, iar în 1891 cea
din
Orsova. În 1896, prin constituirea Societatii anonime „Steaua Româna” se trecea
la „era” marilor societati. În 1907, sub impulsul pe care a început sa-l joace
petrolul pe piata mondiala, ca urmare a
inventarii motorului cu
combustie interna, România
producea peste 1.100.000 tone titei
si ocupa locul
5 în lume.
Tot acum revolutia
industriala este
înfaptuita în acest domeniu.
Revolutia industriala, asa
cum s-a putut
desfasura în spatiul
geografic românesc, a facilitat
impunerea unor orase
cu caracter industrial. Astfel, în
jurul anului 1900,
în aceasta situatie erau Aradul
(care avea 19 mari întreprinderi de prelucrare a fierului, de electricitate, cherestea, mobila,
spirt si drojdie,
caramizi, mori cu
aburi), Oradea, Cluj,
Sibiu, Timisoara, Brasov,
Bucuresti, Ploiesti etc. Disproportia în repartizarea teritoriala a
obiectivelor industriale, ca si pe ramuri, este evidenta. Pe de alta parte,
asistam la o spectaculoasa crestere a proletariatului în general, a celui
modern de fabrica în special. În
Transilvania existau 180.000
de muncitori, din
care 100.000 muncitori moderni de fabrica. În România existau 120.000 de
muncitori, din care 57.000 muncitori moderni de fabrica. În total
erau 300.000 de
muncitori, din care
aproximativ 160.000 de
muncitori moderni de
fabrica.
Sursa: Gheorghe Zane, Industria in Romania in a doua jumatate a sec. al XIX lea
Comentarii
Trimiteți un comentariu