Organizarea judecatoreasca in perioada 1938-1940

      La data de 27 august 1938 a intrat în vigoare o nouă lege pentru organizarea judecătorească.

       Art. 1 din lege enumera instituţiile puterii judecătoreşti: judecătoriile, tribunalele, Curţile de Apel şi Înalta Curte de  Casaţie şi  Justiţie.

Hotărârile instanţelor judecătoreşti enumerate erau  pronunţate în numele legii şi erau executate în numele Regelui  României.

Judecătoriile erau organizate pe două grade de judecătorii comunale şi judecătorii de pace. 

Judecătoriile de pace supravegheau şi controlau  personalul “încadrat” în judecătoriile comunale.

Judecătoriile comunale funcţionau în fiecare comună  rurală unde nu îşi avea reşedinţa o judecătorie de pace.

          Judecătoria comunală judeca cu un complet de judecată compus din:primarul comunei  în calitate de preşedinte şi doi membri desemnaţi de judecătorul de pace, la începutul fiecărui an judecătoresc, dintre foştii funcţionari publici, preoţi, învăţători sau medici domiciliaţi în comuna respectivă.Calitatea de grefier era îndeplinită de notarul comunei.

Membrii judecătoriei comunale nu erau incluşi în corpul  judecătoresc, iar notarul nu era considerat funcţionar  judecătoresc. În privinţa competenţei, judecătoriile comunale judecau,  fără drept de apel, litigiile dintre locuitorii com unei privind  creanţe, revendicări de bunuri mobile fungibile sau obligaţii de  a face până la valoarea de 500 lei, inclusiv. Erau, de asemenea,  competente să judece contravenţiile constatate de autorităţile  administrative, când sancţiunea prevăzută era pedeapsa amenzii de la 50 lei la 500 lei.

Judecătoriile comunale pronunţau hotărâri care se  numeau cărţi de judecatăÎmpotriva acestor hotărâri judecătoreşti se putea exercita calea de atac a recursului, în termen de 10 zile, la judecătoria de pace.

Judecătoriile de paceerau după statutul comunelor care erau incluse în circumscripţia lor, de trei feluri: judecătorii urbane, judecătorii rurale şi judecătorii mixte.

Tribunalele funcţionau în fiecare capitală de judeţ, cu excepţia  judeţului Severinunde funcţionau două tribunale: Tribunalul Lugoj şi Tribunalul Caransebeş; a judeţului Hunedoara unde funcţionau trei tribunale: Tribunalul Brad,  Tribunalul Deva şi Tribunalul Haţeg şi a judeţului Alba unde  funcţionau două tribunale: Tribunalul Alba şi Tribunalul Abrud.

La începutul fiecărui an judecătoresc primul preşedinte al  tribunalului delega pe judecătorii care urmau să îndeplinească  atribuţii specifice: judecător sindic, judecător de instrucţie,  judecător pentru tutele şi curatele.

Curţile de Apel erau alcătuite din două sau mai multe secţii.Curţile de Apel, cu excepţia celei din Bucureşti, aveau şi câte o secţie specială denumită “Secţie criminală”. Curtea de Apel din Bucureşti avea în alcătuire două “Secţii criminale”.Cu excepţia Curţii de Apel Bucureşti, la fiecare Curte de Apel, ministrul justiţiei delega trei consilieri care formau Camera de Acuzare.

          Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era unică pentru întreg statul român (art. 74 din Constituţia din 1938, coroborat cu art. 48 din Legea pentru organizarea judecătorească din 27.08.1938). Ea era compusă din: primul preşedinte, patru preşedinţi de secţii şi 68 de consilieri.

Sursa: Vasile Sorin Curpan,  Istoria dreptului romanesc