Circulația monetară în Oltenia sub stăpânirea austriacă (1718–1739)

În momentul în care Oltenia a intrat sub stăpânire austriacă, provincia se confrunta cu o situație monetară extrem de diversă și dificil de controlat. În circulație se aflau peste 30 de tipuri de monede, provenind din spații foarte diferite: turcesc, polon, ungar, austriac, olandez, venețian, raguzan și altele. Această varietate reflecta intensitatea schimburilor comerciale, dar și lipsa unui sistem monetar unitar.

Numeroasele documente păstrate din perioada ocupației austriece permit o reconstituire detaliată a circulației monetare din primele decenii ale secolului al XVIII‑lea. Cel mai important dintre acestea este raportul înaintat la 20 iulie 1728 directorului suprem al provinciei. Documentul include un tabel cu monedele aflate în circulație în Oltenia, cursul lor oficial și propunerile administrației privind:

• stabilirea unui curs fix,

• sau, în unele cazuri, scoaterea monedelor din circulație.

Monedele mărunte din Oltenia începutului de secol XVIII

Tranzacțiile mici se realizau cu ajutorul unor monede mărunte, foarte variate ca origine și valoare:

• Gresia – echivalentul austriac al banului, încă puțin răspândită.

• Creițarul (kreuzer, crucifer) – valora inițial 1 ban, dar austriecii l-au ridicat la 1,33 bani.

• Poltura / polturacul (polon sau ungar) – 2 bani.

• Paraua (turcească) – 2 bani, în multiple variante.

• Grecul – monedă de 4 bani.

• Pitacul imperial (sepenarius) – 10 bani;

• Pitacul polon (sustak) – 8 bani.

• Crivacul (marianus / mariiaș) – 22 bani, rar întâlnit deoarece valoarea sa reală era superioară cursului oficial.

Această varietate crea dificultăți comerciale, confuzii în evaluarea plăților și oportunități pentru speculă.

Politica monetară austriacă: obiective și consecințe

După anexarea Olteniei, autoritățile habsburgice au urmărit două obiective principale:

1. Limitarea pătrunderii monedei turcești de calitate inferioară

Austriecii se temeau că moneda otomană, adesea substandard, ar putea afecta stabilitatea monetară a imperiului dacă ar circula nestingherită prin Oltenia și apoi spre Transilvania.

2. Prevenirea exodului monedelor de calitate superioară

Monedele austriece și occidentale, mai valoroase, riscau să fie scoase din provincie și duse în Imperiul Otoman, unde erau apreciate pentru conținutul lor ridicat de metal prețios.

Pentru a controla aceste fenomene, Viena a încercat să impună în Oltenia doctrina monetară habsburgică, un sistem strict, centralizat și orientat spre stabilitate fiscală. Însă adaptarea realităților locale la acest model s-a dovedit dificilă și a generat:

• complicații economice,

• blocaje comerciale,

• nemulțumiri în rândul populației.

Politica monetară austriacă a devenit astfel una dintre principalele cauze ale tensiunilor dintre administrația imperială și locuitorii Olteniei.

Zlotul turcesc – moneda dominantă și problema centrală

Moneda care a ridicat cele mai mari probleme a fost zlotul turcesc. Importanța sa în economia Olteniei este evidențiată de o constatare a autorităților austriece:

două treimi din sumele încasate de administrație erau plătite în zloți.

Austriecii au încercat:

• limitarea cursului zlotului,

• apoi eliminarea sa completă din circulație.

Însă aceste măsuri au întâmpinat rezistență și au generat oscilații în politica monetară, reflectând:

• dificultatea controlului economic într-o provincie cu tradiții comerciale orientate spre sud,

• tendința naturală a Olteniei de a se integra în circuitul economic otoman,

• fragilitatea autorității austriece în fața realităților locale.

Concluzie

Circulația monetară din Oltenia sub stăpânirea austriacă ilustrează perfect tensiunea dintre două lumi economice:

sistemul flexibil, divers și pragmatic al comerțului balcanic și rigiditatea doctrinară a administrației habsburgice.

Eforturile de uniformizare monetară au provocat dezechilibre economice și nemulțumiri sociale, devenind un factor important în eșecul integrării Olteniei în structurile imperiale.

     

Sursa: Serban Papacostea, Oltenia sub stapanire austriaca( 1718-1739)