Circulatia monetara in Oltenia austriaca

      In vremea în care Oltenia a intrat sub stăpânirea austriaca, în provincie se aflau în circulaţie peste 30 de monete de provenienţă variata (turcească, polonă, ungară, austriacă, olandeză, veneţiană, raguzană etc). Numeroasele documente rămase din vremea ocupaţiei austriace  îngăduie o cunoaştere a ansamblului circulaţiei monetare în provincie, in primele decenii ale veacului al XVIII-lea. Documentul cel mai însemnat în această privinţă e cel înaintat la 20 iulie 1728 directorului suprem al provinciei, de către Administraţie, în ajunul unor însemnate măsuri austriece de reorganizare a circulaţiei monetare a provinciei; proiectul conţine un tabel cu monetele aflate în circulaţie în Oltenia — cu indicarea cursului lor — şi, paralel, cu propuneri referitoare la cursul ce urma să fie fixat monetelor sau — în unele cazuri — la scoaterea lor din circulaţie.

      Monetele mărunte care slujeau în tranzacţiile comportând sume mici erai următoarele: gresia (cu circulaţie încă restrânsă la acea dată) era echivalentul austriac al banului; creiţarul (kreuzer, crucifer) diverse tipuri, valorase un ban, dar fusese ridicat de austrieci la valoare; 1,33 bani; poltura sau polturacul (de provenienţă polonă sau ungară) valora 2 bani; paraua (turcească) de diverse tipuri valora  2 bani;   grec de diverse tipuri, valora 4 bani; pitacul imperial (sau sepenarius,  valora 10 bani, iar cel polon (sustak), 8 bani; crivacul (sau marianus, în documentele româneşti mariiaş), întâlnit destul de rar în circulaţie din pricina valorii  sale reale superioare cursului oficial, valora 22 bani. 

      Măsurile monetare adoptate de autorităţile austriece în provincia recent cucerită urmăreau două ţeluri ancipale: să împiedice afluxul monetei turceşti de calitate inferioară în Oltenia — şi pe această cale în restul imperiului — şi să oprească exodul spre Imperiul otoman al monetelor de calitate superioară — atât austriece cât şi altă provenienţă — şi în genere al metalelor preţioase.

Efortul autorităţilor de la Viena de a adapta realităţile monetare ale ţării sistemul şi doctrina monetară a Imperiului habsburgic a fost generator grave complicaţii pentru viaţa economică a Olteniei şi a constituit una dine mai însemnate pricini de nemulţumire a populaţiei.

       Impotriva monetei otomane care intra în cantităţi masive în Oltenia si aici îşi croia drum în Transilvania şi în restul imperiului, austriecii au măsuri încă din primii ani ai guvernării lor. Pentru a înţelege însemnătatea zlotului în circulaţia monetară a Olteniei, e suficient să amintim constatarea autorităţilor austriece potrivit cărora două treimi din sumele încasate prin ei erau alcătuite din zloţi turceşti. Dificultăţile întâmpinate de aplicarea fluxurilor de limitare a cursului zlotului şi apoi de înlăturare a sa din circulaţia pnetară a Olteniei s-au reflectat în oscilaţiile şi revenirile care au caracterizat politica monetară austriacă; totodată ele pun în evidenţă tendinţa principală a comerţului extern al provinciei în primele decenii ale veacului al XVIII-lea.

Sursa: Serban Papacostea, Oltenia sub stapanire austriaca( 1718-1739)