Politica imparatului Anastasius la Dunarea de Jos

      Domnia lui Anastasius a avut o mare importanţă şi pentru Scythia Minor, deaorece în această perioadă se constată o întărire a frontierei dunărene cu noi trupe şi fortificaţii. Anastasius nu a urmărit lărgirea frontierelor Imperiului, ci întărirea capacităţii de apărare. La Dunărea de Jos şi Tracia îşi fac apariţia în această perioadă bulgarii, care în 493, 499, 502, au prădat o parte din Imperiu. Împotriva lor şi a altor eventuali invadatori, împăratul a luat măsuri de refacere a zidurilor de incintă a unor cetăţi precum: Histria, Dinogeţia, Capidava, unde au fost descoperite cărămizi ştampilate cu numele împăratului, ceea ce ne demonstrează că în aceste locuri s-au făcut eforturi importante de fortificare a cetăţilor. Tot acum s-au construit în Scythia Minor numeroase bazilici creştine, cum ar fi cele de la Histria, Tomis, Callatis, Tropaeum Traiani, Dinogeţia şi Capidava.

       Din punct de vedere al organizării bisericeşti înregistrăm un progres al numărului de episcopi; acum se trece de la existenţa unui singur episcop la Tomis, la 15 scaune întemeiate în principalele oraşe ale provinciei: Histria, Callatis, Axiopolis, Tropaeum Traiani, Zaldapa, Capidava, Noviodunum, Troesmis, Aegissus, Salsovia, Constantiniana etc.153. Până la Anastasius, ierarhii de la Tomis semnau de obicei în actele oficiale cu formula: X episcopus Tomitanus, însoţit de numele provinciei Scythia, ca de pildă Ioannes Tomitanae civitatis episcopus provinciae Scythiae. După Anastasius această formulă se schimbă. Ea ne apare astfel în anul 520, în actele unui sinod de la Constantinopol, care a ales ca patriarh pe Epifanie. Între mitropoliţii care semnează o scrisoare de informare către papa Hormisdas se afla la numărul 7 şi Paternus mosericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus. Versiunea latină a datelor de mai sus este întărită de un document din anul 518 şi anume de o scrisoare a legaţilor papali din Constantinopol către acelaşi papă Hormisdas. Aceşti reprezentanţi ai papei la Constantinopol îl informează despre tulburările pe care călugării sciţi le provoacă în legătură cu unele probleme ale dogmei stabilite la Calcedon; ei spuneau printre altele: aceşti monahi îşi acuză episcopii din provinciile lor, între care este şi Paternus, întâistătătorul cetăţii Tomis. 

 Sursa: Emanoil Babus, Aspecte ale istoriei spititualitatii Bizantului