Domnii și administrațiile din Țara Românească și Moldova (1822–1859): drumul spre Unirea Principatelor

    Perioada 1822–1859 reprezintă una dintre cele mai dinamice etape din istoria Principatelor Române. După înlăturarea regimului fanariot, domnii pământeni revin la conducere, dar contextul geopolitic rămâne extrem de complicat: influența otomană, presiunea Rusiei, administrații militare străine, revoluțiile de la 1848 și, în final, procesul care va duce la Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza.

Pentru a înțelege evoluția politică a epocii, este esențială prezentarea succesiunii domnilor și a administrațiilor interimare din Țara Românească și Moldova.

Țara Românească (1822–1859)

1822–1828: revenirea domnilor pământeni

• Grigore D. Ghica (sept. 1822 – apr. 1828)

Primul domn pământean după epoca fanariotă, într-o perioadă de tranziție și reorganizare.

1828–1834: administrația militară rusă

• Administrația militară rusă (mai 1828 – apr. 1834)

Instalată în contextul războiului ruso‑turc, marchează o etapă de control direct al Rusiei asupra Principatelor.

1834–1848: domnii regulamentare

• Alexandru D. Ghica (apr. 1834 – oct. 1842)

• Gheorghe D. Bibescu (dec. 1842 – iun. 1848)

Domnii sunt numiți conform Regulamentului Organic, sub supravegherea Rusiei.

1848: anul revoluției

• Guvernul revoluționar provizoriu (I) (14/26 iun. – 28 iun./10 iul.)

• Căimăcămia (28 iun./10 iul. – 30 iun./12 iul.)

• Guvernul revoluționar provizoriu (II) (30 iun./12 iul. – 28 iul./9 aug.)

• Locotenența domnească (28 iul./9 aug. – 13/25 sept.)

(Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Christian Tell)

• Căimăcămia (C. Cantacuzino) (sept. 1848 – iun. 1849)

Revoluția de la 1848 este reprimată, iar administrația este reorganizată sub presiunea puterilor străine.

1849–1859: ultimele domnii înainte de Unire

• Barbu D. Știrbei (I) (iun. 1849 – oct. 1853)

• Administrație militară rusă (oct. 1853 – iul. 1854)

• Ocupație turcească (iul. – aug. 1854)

• Ocupație austriacă (aug. 1854 – mart. 1857)

• Barbu D. Știrbei (II) (sept. 1854 – iun. 1856)

• Căimăcămie (Al. D. Ghica) (iun. 1856 – oct. 1858)

• Căimăcămie de trei (Em. Băleanu, I. Manu, I. Al. Filipescu)

(oct. 1858 – 24 ian./5 febr. 1859)

1859: Unirea

• Alexandru Ioan Cuza (24 ian./5 febr. 1859 – 11/23 febr. 1866)

Domnitor al ambelor Principate, ales la București după alegerea sa la Iași.

Moldova (1822–1859)

1822–1828: domnia pământeană

• Ioniță Sandu Sturdza (sept. 1822 – apr. 1828)

1828–1834: administrația militară rusă

• Administrație militară rusă (apr. 1828 – apr. 1834)

1834–1849: domnia regulamentară

• Mihail Gr. Sturdza (apr. 1834 – iun. 1849)

Una dintre cele mai lungi și stabile domnii ale epocii.

1849–1859: tranziție și presiuni internaționale

• Grigore Al. Ghica (I) (aug. 1849 – oct. 1853)

• Administrație militară rusă (oct. 1853 – sept. 1854)

• Ocupație austriacă (sept. 1854 – mart. 1857)

• Grigore Al. Ghica (II) (oct. 1854 – iun. 1856)

• Consiliul Administrativ Extraordinar (iul. 1856)

• Căimăcămie (Th. N. Balș) (iul. 1856 – 17 febr./1 mart. 1857)

• Căimăcămie (Nicolae Vogoride) (1/13 mart. 1857 – oct. 1858)

Perioadă marcată de falsificarea alegerilor și intervenția puterilor garante.

Căimăcămie de trei (oct. 1858 – 5/17 ian. 1859)

(Șt. Catargiu – înlocuit cu I. A. Cantacuzino‑Zizin, V. Sturdza, Anastasie Panu)

1859: Unirea

• Alexandru Ioan Cuza (5/17 ian. 1859 – 11/23 febr. 1866)

 

Sursa: Mihai Cojocariu, Gheorghe Cliveti, România modernă