Educația copiilor în evul mediu romanesc

      Familiile din Moldova medievală erau dăruite cu numeroşi copii, dar dintre aceştia puţini ajungeau la vârsta matură, din cauza ratei ridicate a mortalităţii infantile. Nu toţi copiii erau doriţi şi atunci se recurgea fie la mijloace contraceptive, fie la întreruperi de sarcini. O pravilă prevedea pedepse pentru muiarea ceea ce va bea ierbi să nu facă feciori, ca şi pentru muiarea de va omorî feciorul în sine.

      Despre educaţia copiilor se ştiu foarte puţine lucruri. Băieţii mergeau la şcoli pe lângă mănăstiri, în ţară, dar şi în Polonia sau Transilvania. Referindu-se la Constantin Cantemir, boier bătrân ajuns pe tronul Moldovei, Ion Neculce nota, nu fără o undă de ironie: Carte nu ştiia, ce numai iscălitura învăţasă, de o făcea. Lipsit de instrucţie – dar nu şi de calităţi intelectuale, pe care tot vornicul Neculce i le recunoştea: sfat bun, practică bună […] la voroavă şi ştiind limbi –, bătrânul Cantemir s-a îngrijit îndeaproape ca fiii lui să facă şcoală. Dorinţa îi era aşa de puternică, încât nu-i da pace […] nici în somnul său cel mai adânc şi, în ciuda împovărătoarelor obligaţii pe care le avea ca domn, nu ezita să intre şi de trei sau patru ori pe zi în sala de studiu a fiului său cel mic, viitorul domn-cărturar Dimitrie Cantemir. În lipsa unor informaţii precise, este de acceptat că, în prima etapă a formării sale, Dimitrie Cantemir a dobândit ştiinţa scrisului şi a cititului întocmai ca şi alţi fii de boieri moldoveni. Abia după urcarea părintelui său pe tronul domnesc, soartalui – pe atunci, un copil orfan de mamă, în vârstă de 11 ani – avea să se schimbe. La Iaşi, a început să ia lecţii de la cărturarul grec Ieremia Cacavela, iar învăţătura avea să continue la Istanbul. În 1700, când un sol polon, Rafael Leszczynski, a ajuns în Moldova cârmuită de Antioh Cantemir, a remarcat că fratele domnului era un bărbat învăţat în limba latină şi cu şcoală aleasă, ca şi cum ar fi fost educat în Polonia şi că sepricepea „puţin la muzică.

      Fiii de boieri ajunşi la vârsta adolescenţei erau daţi să slujească, asemenea pajilor occidentali, fie la curtea domnească, fie pe lângă alţi boieri. Educaţia militară a tinerilor se făcea foarte devreme. Şi chiar dacă aceştia nu luau parte direct la confruntări militare, erau, totuşi, siliţi să îndure privaţiunile campaniei, să îmbrace armură şi să asiste la scene cutremurătoare, inerente luptei.

      Nu s-a putut preciza însă, până acum, unde învăţau fetele din Evul Mediu. Un început de răspuns pare să-l dea un articol din Cartea românească de învăţătură: Cela ce-ş va da fata la vreo dăscăliţă muiare să o înveaţă carte sau şi alt meşterşug ceva şi încă-i va da şi plată să o înveaţe şi-i va da şi hrană ce-i va trebui…. Se deduce de aici că, în Moldova, existau şcoli de fete, conduse de femei cunoscătoare în ale scrisului şi cititului, şcoli în care părinţii aveau de plătit taxe pentru învăţătura fiicelor lor.

 

Sursa: Maria Magdalena Gorovei, Viața cotidiană în evul mediu românesc