Divorțul în societatea românească medievală: reguli, abuzuri și realități sociale

     În societatea românească premodernă, atunci când o căsătorie nu mai funcționa, soluția firească era divorțul. Cartea românească de învățătură consemnează o listă amplă de motive considerate legitime pentru desfacerea căsătoriei: adulterul, purtările necuviincioase, sodomia, pedofilia, lesbianismul, exhibiționismul, proxenetismul, ereziile, violența fizică, amenințarea cu moartea din partea soțului, izgonirea soției din casă sau călugărirea unuia dintre soți.

Totuși, practica arată că nu toate cererile de divorț erau pe deplin justificate. Existau situații în care unul dintre soți invoca un motiv formal doar pentru a obține mai rapid desfacerea căsătoriei. Divorțurile erau judecate de instanțele ecleziastice, întrucât materia era considerată una de drept canonic. În urma procesului, se emitea cartea de despărțenie, documentul oficial care consfințea separarea.

⚖️ Obiceiuri moldovenești surprinse de călători străini

Johann Sommer, observator atent al realităților moldovenești din a doua jumătate a secolului al XVI‑lea, nota un obicei devenit aproape lege: dacă o femeie era ocărâtă sau lovită ușor, ea putea trece într‑o altă căsătorie, cu condiția să plătească soțului o treime de galben de aur. Plata reprezenta dovada că femeia ieșise de sub autoritatea bărbatului.

Antonio Maria Graziani, un alt martor al epocii, remarca faptul că bărbații moldoveni desfăceau adesea căsătoria pentru motive minore, trimițând soției cartea de despărțire și achitând către vistierie o taxă de doisprezece denari.

🕊️ Influențe religioase și încercări de reglementare

Procedura simplă a divorțului în rândul ortodocșilor a fost rapid preluată și de catolicii din Moldova, spre nemulțumirea preoților și misionarilor catolici, care considerau practica excesiv de permisivă.

Singurul care a încercat să impună ordine a fost Despot Vodă, ale cărui măsuri ferme au provocat teamă în rândul boierilor, obișnuiți cu o libertate matrimonială considerabilă.

 

Sursa: Maria Magdalena Gorovei, Viața cotidiană în evul mediu românesc