Constituțiunile imperiale

-
     Constituţiunile imperiale (hotărârile împăratului) au devenit izvor de drept în sens formal tot în vremea împăratului Hadrian. Până în acel moment, hotărârile împăratului aveau natura juridică a edictelor magistraţilor, în sensul că erau valabile numai pe durata magistraturii imperiale. După reforma lui Hadrian, hotărârile imperiale, numite constituţiuni imperiale, au devenit obligatorii pentru totdeauna.
     Ele erau împărţite în patru categorii:
- edicta;
- mandata;
- decreta;
- rescripta.
      Edicta sau edictele imperiale cuprindeau norme juridice de maximă generalitate, atât în domeniul dreptului public, cât şi în domeniul dreptului privat.
      Mandata sau mandatele erau constituţiuni imperiale cu character administrativ, adresate înalţilor funcţionari ai statului, în mod deosebit guvernatorilor de provincii.
      Decretele erau hotărâri judecătoreşti pronunţate de către împărat în calitate de judecător suprem. Când aspectele erau mai complicate şi necesitau explicaţii şi îndrumări, împăraţii obişnuiau, după pronunţarea hotărârii, să formuleze reguli cu caracter general, care din acel moment deveneau obligatorii, adică trebuiau aplicate de către toţi judecătorii care aveau de soluţionat speţe asemănătoare.
     Rescripta sau rescriptele erau consultaţii juridice oferite de către împărat în calitate de jurisconsult. Unii împăraţi, precum Marc Aureliu (161-180 e.n.), aveau solide cunoştinţe juridice, încât erau solicitaţi în probleme de drept, iar uneori formulau chiar principii de drept. Aceste principii erau cunoscute în limbajul juridic sub numele de rescripte.
 
Sursa: Emil Molcuț, Drept roman

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe