Vesela folosita in Dacia

-

   In Dacia au fost descoperite diferite vase de ceramicǎ şi ustensile de bucǎtǎrie din metal. Dupǎ criteriul funcţionalitǎţii vasele au fost clasificate în patru mari categorii: vasa escaria, vasa po(ta)toria, vasa coquina(to)ria, vase pentru turnat, pǎstrat şi transportat.
   În categoria vasa coquina(to)ria, vase pentru pregǎtirea mâncǎrii, au fost incluse recipientele utilizate la prepararea hranei la cald şi la rece. În aceastǎ categorie au fost incluse: platourile, oalele, capacele, strecuratorile.
  În categoria vaselor pentru turnat, pǎstrat şi transportat alimente sunt incluse: ulcioarele, cǎnile, amforetele, dolia.
Şi piesele de fier descoperite pe teritoriul Daciei sunt importante. Depozitul descoperit la Strâmbu conţine şi o furcǎ cu cinci dinţi, pǎstratǎ fragmentar. Cea mai apropiatǎ analogie este o piesǎ de la Piatra Roşie, dar aceea are doar 3 dinţi.  
   În castrul de la Feldioara a fost descoperit un fragment de grătar, din fier forjat, destul de bine conservat. Aceste grǎtare erau folosite pentru a frige carnea, dar puteau fi puse deasupra cǎrbunilor ca suport pentru vasele de gǎtit.
  La Potaissa, pe baza studierii ceramicii, s-a tras concluzia că pasta zgrunţuroasă, cenuşie sau neagră, este predominantă la oale, tăvi şi căniţe, iar pasta fină, galben cărămizie sau roşie mai ales la castroane, farfurii, ulcioare şi fructiere. Marea varietate a tipurilor de vase utilizate în pregătirea şi servirea mâncării ( oale, castroane, tăvi, farfurii, capace) este dovedită de diferitele forme de vase descoperite. Aceste recipiente de bucătărie, unele fiind şi veselă de masă, au fost descoperite în cantităţi mari în oraş, dar şi în castru. În schimb vasele de bronz, mai scumpe şi adesea importate sunt în număr mult mai redus. S-au descoperit şi o furculiţǎ mare de fier cu doi dinţi, o lingurǎ mare ( polonic), linguri, cuţite de fier. Pentru băut erau folosite pahare de ceramică sau de sticlă, de mari dimensiuni.
  Vase destinate transportului şi depozitării unor produse alimentare, solide sau lichide erau: amforele, chiupurile, ulcioarele.
   O situaţie sesizabilǎ pe alte situri din Dacia sau din alte provincii este frecvenţa mai mare a vaselor de servit decât cea pentru pregǎtirea mâncǎrii. Ar putea exista diferite explicaţii pentru acest fenomen. Ar putea însemna cǎ vasele pentru gǎtirea alimentelor nu erau foarte numeroase sau erau dublate de cele din metal. O altǎ explicaţie ar fi fragmentarea foarte mare a anumitor piese ceramice din descoperirile arheologice, fapt ce nu permite identificarea sau atribuirea lor anumitor categorii de vase. Condiţiile de pǎstrare, descoperire sau inventariere ar putea fi o altǎ explicaţie.

Sursa: Molnar Melinda Leila, Alimentatia in Dacia romana 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe