Organizarea cultelor in Romania interbelica

   Conform datelor statistice, populația României Mari prezenta o diversitate religioasă remarcabilă:

• Ortodoxă – 13.108.227 (72,6%)

• Greco‑catolică – 1.427.391 (7,9%)

• Romano‑catolică – 1.234.151 (6,8%)

• Mozaică – 756.930 (4,2%)

• Reformată‑calvină – 710.706 (3,9%)

• Evanghelică‑luterană – 398.759 (2,2%)

• Mahomedană – 185.486 (1,0%)

• Unitariară – 69.257 (0,4%)

• Baptistă – 60.562 (0,3%)

• Lipoveană – 57.288 (0,3%)

• Sub 0,1%: adventistă (16.102), armeano‑gregoriană (10.005), armeno‑catolică (1.440), alte religii (7.434), liberi cugetători (6.604), nedeclarată (6.686).

⚖️ 2. Politica statului român față de culte (1918–1940)

După Marea Unire, România a adoptat o politică de egalitate a cetățenilor, indiferent de etnie, limbă sau religie.

Constituția din 1923, art. 22, garanta:

• libertatea absolută a conștiinței,

• protecția egală a tuturor cultelor,

• condiția ca practicile religioase să nu afecteze ordinea publică și legislația statului.

Pentru a armoniza sistemul confesional al României Mari, statul a adoptat:

• Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române (1925),

• Concordatul cu Vaticanul (1927, ratificat în 1929),

• Legea pentru regimul general al cultelor (1928) – actul fundamental care a reglementat viața religioasă până în 1948.

🏛️ 3. Regimul cultelor: autonomie bisericească sub autoritatea statului

Legea din 1928 a stabilit un sistem în care:

• statul era superior cultelor,

• cultele se bucurau de autonomie internă,

• statul controla relațiile externe ale cultelor pentru a preveni ingerințe străine.

Cultele erau împărțite în:

• culte istorice,

• culte noi,

• asociații religioase (vizând în special sectele proliferate după război).

Cultele istorice recunoscute oficial:

• ortodox,

• greco‑catolic,

• romano‑catolic,

• reformat,

• mozaic,

• mahomedan.

Baptiștii au primit recunoaștere prin Jurnalul Consiliului de Miniștri (1927).

Toate cultele, cu excepția celui romano‑catolic, erau autocefale.

⛪ 4. Biserica Ortodoxă Română – ridicarea la rang de Patriarhie

După 1918, creșterea numărului de credincioși a impus reorganizarea BOR.

În februarie 1925, Scaunul Mitropolitan al Ungro‑Vlahiei a fost ridicat la rang de Patriarhie.

Primul patriarh: Miron Cristea (înscăunat la 1 noiembrie 1925).

Structura BOR:

• 8.279 biserici,

• 8.257 preoți și diaconi,

• 8.279 cântăreți,

• 75 mănăstiri și schituri (2.842 persoane),

• 10 seminarii, 3 facultăți, 5 academii teologice.

BOR avea jurisdicție și asupra comunităților românești din Paris, Viena, Sofia, Ierusalim și, din 1935, asupra episcopatului român din America.

✝️ 5. Cultul greco‑catolic

Organizare:

• Mitropolia Blaj,

• Episcopiile Oradea‑Mare, Lugoj, Gherla, Maramureș (înființată în 1930).

Resurse:

• 1.725 biserici,

• 1.594 preoți,

• 34 canonici, 75 protopopi, 38 funcționari.

Concordatul cu Vaticanul prevedea:

• episcopii să fie cetățeni români,

• nicio dioceză să nu depășească granițele României.

⛪ 6. Cultul reformat (calvin)

• Episcopie la Cluj, recunoscută de stat.

• După 1918, protopopiatele din Transilvania s-au reorganizat: unele au rămas la Cluj, altele au format o nouă episcopie la Oradea.

• 828 parohii, 836 preoți, 25 protopopiate.

• Institut teologic la Cluj.

🔆 7. Biserica unitariană

• Autonomă, cu episcop la Cluj și doi prim‑epitropi.

• Institut teologic propriu.

🕎 8. Cultul mozaic

Nu avea o autoritate centrală unică. Comunitățile erau autonome, cu rituri diferite (spaniol, ortodox, reformat).

Infrastructură:

• 922 sinagogi și case de rugăciune,

• 731 rabini,

• seminar teologic la București (din 1927).

Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat a fost înființată în 1928.

🕌 9. Cultul mahomedan

Organizat în patru muftiate:

• Caliacra,

• Durostor,

• Tulcea,

• Constanța.

Existau și comunități la București și Ada‑Kaleh.

Resurse:

• 221 hatipi,

• 64 imami,

• 12 muezini,

• seminar musulman la Medgidia.

🌱 10. Alte culte admise

• Baptiștii – 35 comunități române, 55 germane, 15 maghiare; peste 3.000 case de rugăciune.

• Adventiștii de ziua a șaptea – organizați în 6 conferințe, 520 case de rugăciune.

• Lipovenii – peste 57.000 credincioși, sediu la Fântâna Albă.

🚫 11. Culte interzise (conform legii din 1928)

• nazarineni,

• adventiști reformați,

• secerători,

• penticostaliști,

• inochentiști,

• Biserica lui Dumnezeu apostolică,

• martorii lui Iehova,

• stundisti,

• duhoborți,

• molocani,

• mileniști (studenți în Biblie).

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică