Gaius Marius

     Alegerea lui Marius ca tribun al plebei a suscitat entuziasmul acesteia.  El a inceput recrutări massive de soldaţi.A inceput completarea efectivelelor legiunilor, a solicitat trupe auxiliare aliaţilor, a rechemat sub drapel veterani. Marius fusese investit cu un imperium nelimitat in timp, spre a-l combate pe Iugurtha.

   După ce rostise, intr-o adunare a comiţiilor tribute ori a conciliului plebei, o cuvantare in care blamase clasa nobiliara şi exortase la o redresare a forţelor militare romane, Marius trimite in Africa un convoi cu provizii, solde pentru soldaţi şi echipament, impreună cu locotenentul său Aulus Manlius. De asemenea efectuează o nouă recrutare de soldaţi.

  Marius inlocuieşte recrutarea tradiţională (in legiuni), in principiu obligatorie, exclusiv a proprietarilor de pămant, prin recrutarea voluntară, mai ales a celor mai săraci cetăţeni, care, pană atunci, nu fuseseră niciodată inrolaţi in legiuni.

Consecinţele acestei reforme au fost urmatoarele: soldaţii noii armate, militari de profesie, nu urmăreau decat casigul si imbogăţirea ei fiind legaţi de interese materiale, dar şi prin afinităţile sufleteşti, exclusiv de comandanţii lor. In conditiile noii reforme soldaţii astfel recrutaţi puteau dobandi şi o promovare socială relevantă, mai cu seamă dacă ajungeau centurioni. Oricum, veteranii vor primi pămanturi, alte avantaje şi un prestigiu notabil in aşezările unde se vor stabili. Reforma armatei a mai presupus şi o uniformizare a armamentului, precum şi o mutaţie in tactica de luptă, deoarece s-a căutat in măsură sporită efectul de masă si de acţiune militară conjugată.

   Marius a mers in Africa in fruntea unor forţe mult mai numeroase decat era de aşteptat si a  debarcat foarte repede la Utica. Era un general performant, calităţile sale fiind reliefate de insuşi Scipio Aemilianus, deoarece tanărul Marius participase ca militar la asediul Numanţiei. S-a constatat că recruţii s-au adaptat repede tacticii militare introduse de Marius şi că, in masa soldaţilor, ei s-au contopit cu militarii cu stagii mai vechi. De altminteri, Marius ii lăsa să jefuiască tot ce gaseau, devenind idolul soldaţilor, care il adorau. A intampinat rezistenţe slabe: trupele lui lugurtha erau uzate in luptele cu Metellus şi, fără probleme, oraşele se predau romanilor.

    Marius se intoarce in 105 i.C. intr-o Romă profund tulburată de infrangerile suferite de generalii optimaţi in luptele desfăşurate impotriva cimbrilor şi teutonilor. In chip ilegal, Marius este reales consul pentru anul 104. La 1 ianuarie 104, proaspătul consul celebrează, cu mare pompă, triumful pentru victoria repurtată asupra numizilor, lugurtha, in lanţuri, a fost tarat in urma invingătorului.

   In Africa de nord nu s-a operat nici o anexiune teritorială. Numidia a fost impărţită intre un protejat al lui Marius, numit Gauda, şi Bocchus, trecut de partea romanilor şi proclamat prieten şi aliat al poporului roman, adică rege clientelar al Romei.

   Principala misiune a lui Marius, dupa rezolvarea problemei in Africa a constat in lichidarea invaziei cimbrilor şi teutonilor, care inspăimantaseră Roma. Se iscase aşa-numitul „tumult teutonic", care provocase o cumplită panică la Roma.

   Către 120 i.C, cimbrii şi teutonii au pornit spre miazăzi, atraşi de mirajul sudului bogat şi insorit şi, poate, impinşi din spate fie de alte seminţii, fie de o deteriorare a climatului au ajuns in Silesia, unde au regăsit calea ambrului, călăuzitoare spre Italia.

   Marius a pus in operă o tactică politică abilă. A evitat să se angajeze in valea mijlocie a Ronului, unde romanii fuseseră infranţi. S-a instalat in sudul Galliei narboneze, unde a blocat calea spre Italia  evitatand astfel o ciocnire directă cu barbarii, A pus soldaţii săi să sape, preţ de doi ani, un canal intre Ron şi mare, care a fost incredinţat Marsiliei. Apoi in toamna anului 102, Marius a atacat şi zdrobit complet, in campia aşezării Aquae Sextiae, intai pe ambroni şi apoi pe teutoni.

   Intre timp cimbrii pătrunseseră in Gallia cisalpină. Ei impresionaseră pe romani, căci, in plină iarnă, alunecaseră in văi pe scuturile lor. Forţele romane s-au retras, dar, la Vercellae, pe cimbri i-a intampinat Marius. Secondat de Quintus Lutatius Catulus, celălalt consul, Marius i-a zdrobit la 30 iulie 101 i.C. Tumultul teutonic fusese definitiv eliminat.

  Revenit la  Roma dupa aceste victorii, Marius va dori sa si consolizeze pozitia, insa nu va reusi acest lucru deoarece va fi infrant de gruparea politica a nobililor romani. Astfel Marius nu mai dobandeste  un nou consulat şi nici comanda trupelor din Orient.
   In ianuarie 86 i.Cr. este ales pentru a saptea oara consul, insa va fi rapus de o pleurezie.

Sursa: Eugen Cizek,  Istoria Romei