Gaius Marius
Alegerea
lui Marius ca tribun al plebei a suscitat entuziasmul acesteia. El a inceput recrutări massive de soldaţi.A inceput completarea efectivelelor legiunilor, a solicitat trupe auxiliare aliaţilor, a rechemat sub drapel veterani. Marius fusese investit cu un imperium nelimitat in timp, spre a-l
combate pe Iugurtha.
După
ce rostise, intr-o adunare a comiţiilor tribute ori a conciliului plebei, o cuvantare
in care blamase clasa nobiliara şi exortase la o redresare a
forţelor militare romane, Marius trimite in Africa un convoi cu provizii, solde pentru soldaţi şi echipament,
impreună cu locotenentul său Aulus Manlius. De asemenea efectuează o nouă recrutare
de soldaţi.
Marius
inlocuieşte recrutarea tradiţională (in legiuni), in principiu obligatorie, exclusiv
a proprietarilor de pămant, prin recrutarea voluntară, mai ales a celor mai săraci
cetăţeni, care,
pană atunci, nu fuseseră niciodată inrolaţi in legiuni.
Consecinţele
acestei reforme au fost urmatoarele: soldaţii noii armate, militari de
profesie, nu urmăreau decat casigul si imbogăţirea ei fiind legaţi de interese
materiale, dar şi prin afinităţile sufleteşti, exclusiv de comandanţii lor. In
conditiile noii reforme soldaţii astfel recrutaţi puteau dobandi şi o promovare
socială relevantă, mai cu seamă dacă ajungeau centurioni. Oricum, veteranii vor
primi pămanturi, alte avantaje şi un prestigiu notabil in aşezările unde se vor
stabili. Reforma armatei a mai presupus şi o uniformizare a armamentului, precum
şi o mutaţie in tactica de luptă, deoarece s-a căutat in măsură sporită efectul
de masă si de acţiune militară conjugată.
Marius
a mers in Africa in fruntea unor forţe mult mai numeroase decat era de aşteptat
si a debarcat foarte repede la Utica . Era un general
performant, calităţile sale fiind reliefate de insuşi Scipio Aemilianus,
deoarece tanărul Marius participase ca militar la asediul Numanţiei. S-a
constatat că recruţii s-au adaptat repede tacticii militare introduse de Marius
şi că, in masa soldaţilor, ei s-au contopit cu militarii cu stagii mai vechi.
De altminteri, Marius ii lăsa să jefuiască tot ce gaseau, devenind idolul soldaţilor,
care il adorau. A intampinat rezistenţe slabe: trupele lui lugurtha erau uzate in
luptele cu Metellus şi, fără probleme, oraşele se predau romanilor.
Marius
se intoarce in 105 i.C. intr-o Romă profund tulburată de infrangerile suferite
de generalii optimaţi in luptele desfăşurate impotriva cimbrilor şi teutonilor.
In chip ilegal, Marius este reales consul pentru anul 104. La 1 ianuarie 104,
proaspătul consul celebrează, cu mare pompă, triumful pentru victoria repurtată
asupra numizilor, lugurtha, in lanţuri, a fost tarat in urma invingătorului.
In
Africa de nord nu s-a operat nici o anexiune
teritorială. Numidia a fost impărţită intre un protejat al lui Marius, numit
Gauda, şi Bocchus, trecut de partea romanilor şi proclamat prieten şi aliat al poporului roman,
adică rege clientelar al Romei.
Principala
misiune a lui Marius, dupa rezolvarea problemei in Africa
a constat in lichidarea invaziei cimbrilor şi teutonilor, care inspăimantaseră
Roma. Se iscase aşa-numitul „tumult teutonic", care provocase o cumplită
panică la Roma.
Către
120 i.C, cimbrii şi teutonii au pornit spre miazăzi, atraşi de mirajul sudului
bogat şi insorit şi, poate, impinşi din spate fie de alte seminţii, fie de o
deteriorare a climatului au ajuns in Silesia ,
unde au regăsit calea ambrului, călăuzitoare spre Italia.
Intre
timp cimbrii pătrunseseră in Gallia cisalpină.
Ei impresionaseră pe romani, căci, in plină iarnă, alunecaseră in văi pe
scuturile lor. Forţele romane s-au retras, dar, la Vercellae, pe cimbri i-a intampinat
Marius. Secondat de Quintus Lutatius Catulus, celălalt consul, Marius i-a
zdrobit la 30 iulie 101 i.C. Tumultul teutonic fusese definitiv eliminat.
Revenit
la Roma dupa aceste victorii, Marius va
dori sa si consolizeze pozitia, insa nu va reusi acest lucru deoarece va fi
infrant de gruparea politica a nobililor romani. Astfel Marius nu mai dobandeste
un nou consulat şi nici comanda trupelor
din Orient.
In ianuarie 86 i.Cr. este ales pentru a saptea oara consul, insa va fi rapus de o pleurezie.
In ianuarie 86 i.Cr. este ales pentru a saptea oara consul, insa va fi rapus de o pleurezie.
Sursa: Eugen Cizek, Istoria Romei
Comentarii
Trimiteți un comentariu