Fortificatii timpurii in Transilvania ( sec. XI-XII)

-

    La cumpăna dintre primele două milenii d.H. fortificatiile sunt o prezenţă obişnuită in peisajul habitatului transilvan. Locurile fortificate in această perioadă prezintă anumite caracteristici: nu sunt plasate doar pe inălţimi greu accesibile cum este cazul fortificaţiei de la Viile Tecii ci şi pe boturi de deal sau pe terasele superioare ale raurilor. 
    Acesta este şi cazul cetăţii de la Şirioara: prin poziţia strategică şi pantele abrupte care coboară pană in valea Şieului era un obstacol redutabil. Ea face parte din seria cetăţilor de pămant identificate in mediul transilvan, cetăţi care au funcţionat la cumpăna dintre primele două milenii ale erei creştine.
   Cetatea de la Viile Tecii se află pe o inălţime greu accesibilă, la o altitudine de 512 m., străjuind  valea Dipşei. Prin locul in care este plasată fortificaţia medieval timpurie identificată aici face o notă aparte printre cetăţile contemporane cu ea, situate, mai ales pe terase inalte cu un şanţ care desparte zona fortificată de restul terasei. Locuirea, in toate perioadele in care platoul a fost fortificat, se concentrează mai ales spre marginile acestuia, unde depunerile depăşesc pe alocuri 2,30 – 2,40 m. adancime de la nivelul solului actual. Cel mai vechi orizont este reprezentat de un nivel Coţofeni peste care se suprapune cel dacic.
    Sistemul de construcţie al fortificaţiei medievale timpurii este sugerat de amprenta celor două şanţuri paralele, pline de arsură, late de peste 1 m. şi adancindu-se la –1,65 m. faţă de nivelul solului actual. Distanţa dintre ele este de aproximativ 2 m. iar pe fundul lor, s au conturat uneori şi urmele unor gropi de pari. Traiectoria acestor şanţuri pe care s-a ridicat o structură supraterană din lemn a putut fi urmărită in majoritatea secţiunilor practicate in această zonă a platoului. Ea se incadrează ca sistem constructiv in categoria palisadelor ridicate prin realizarea unui eşafodaj din barne aşezate longitudinal, sprijinite din loc in loc de stalpi infipţi vertical in pămant şi probabil consolidat cu alte barne dispuse transversal formand compartimente umplute cu pămant tasat.

    La Bistriţ, situată la 3 km. de oraş, pe Dealul Targului, o inălţime greu accesibilă cu pante abrupte, cetatea regală are o formă ovală, foarte alungită, urmand caracteristicile terenului şi remarcandu-se prin dimensiuni impresionante (670 m. lungime şi 70 - 90 m. lăţime). Este dealtfel cea mai mare fortificaţie de acest fel din Transilvania.

 Sursa: Gabriela Hortenzia Radulescu, Habitatul in Transilvania de nord-est intre sec. VIII-XV 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe