Călători străini despre Țările Române (12)

-
    Fără să fie o personalitate de prim-plan a diplomatiei ruse din secolul at XIX-lea, Alexandr Ivanovici Ribeaupierre a fost implicat, prin funcțiiile detinute, in cateva din evenimentele politice importante ale epocii, unele dintre acestea cu consecinte si asupra Principatelor romane. Nascut la 20 aprilie 1781, A. I. Ribeaupierre a fost cel de-al patrulea copil al lui Ivan Stepanovici Ribeaupierre, nobil de origine elvetiana intrat in serviciul Rusiei, și al Agrafenei Bibikova, inrudita cu puternicul clan nobiliar al Seremetievilor. In contextul unei tendinte promovate la sfarsitul secolului at XVIII-lea de tarul Pavel I, A I Ribeaupierre a fost angrenat, alaturi de alti tineri proveniti din mediile aristocratice, in activitatea diplomatica. Relatarea lui A I Ribeaupierre despre trecerea sa prin Moldova și Țara Românească în ianuarie 1827 în drumul său către Constantinopol este de mici dimensiuni.
    În timpul razboiului din 1806 noroiul din Polonia i-a îngrozit pe francezi. Napoleon a spus chiar că, în Polonia a cunoscut a cincea forță a naturii. Dar ce-ar fi spus francezii data ar fi trecut prin Moldova și Țara Românească? Călăreții care imi insoteau caleasca erau nevoiti la fiecare pas sa.-i curate rotile care, din cauza noroiului uleios se transformau intr-o masa compactă si nu se mai puteau invarti cu toate eforturile celor 17 cai inhamati după obiceiul local la caleașca mea.
     Am fost primit de care domni cu tot ceremonialul si fastul vechii curti bizantine. Acesti domnitori, vasali ai sultanilor, erau inconjurati de diversi slujbasi care formau altadata curtea imparatilor bizantini. Eu jucam aici rolul de proconsul, beneficiam de toate drepturile sale si toti se inclinau in fata mea.
     Un lux oriental, lipsit de gust, domnea atat la Iasi, cat si la Bucuresti. La masa se serveau nenumarate feluri de mancare si dulciuri: paturile erau minunat impodobite, iar pernele aveau atatea broderii incat nu le-am putut folosi si m-am culcat intotdeauna pe patul meu de campanie. La Iasi m-am oprit la consulul nostru. L-am vizitat, de asemenea, pe domnitor. In fiecare dimineata la mine era un fel de primire ca la curte; toti ma cinsteau și ma ospatau, cum se intampla și in Turcia sa te porti cu un om de care toti se tem. Același lucru s-a repetat și la București, însa cu mai multă etichetă. Aici am atras atentia în mod special asupra abuzurilor referitoare la scutelnici la țigani, pe care domnitorii îi asupresc după bunul lor plac.

 Sursa: Coord. Paul Cernovodeanu, Calatori straini despre Tarile Romane in sec. XIX 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe