Sovietizarea Țărilor Baltice (1939–1940): de la pactul Ribbentrop–Molotov la anexarea completă

    În negocierile din august 1939, Stalin s-a arătat puțin interesat de pactul de neagresiune în sine și complet indiferent la gesturile de prietenie ale lui Ribbentrop. Obiectivul său real era stabilirea sferelor de influență, în special în regiunea baltică.

Ribbentrop a propus inițial următoarea împărțire:

• Finlanda și Estonia în sfera sovietică,

• Lituania în sfera germană,

• Letonia împărțită între cele două puteri.

Stalin a cerut însă întreaga Letonie, iar Hitler a acceptat imediat. Astfel, în primul punct al protocolului secret al pactului Ribbentrop–Molotov, Finlanda, Estonia și Letonia erau atribuite URSS, iar Lituania Germaniei.

Ulterior, la 28 septembrie 1939, în timpul celei de-a doua vizite a lui Ribbentrop la Moscova, Stalin a obținut și Lituania, cedând în schimb două provincii poloneze.

⚙️ Politica pașilor mărunți: cum a pregătit URSS anexarea Balticului

Aplicarea acordului a fost realizată treptat, printr-o combinație de presiuni diplomatice, provocări fabricate și demonstrații de forță militară.

URSS a declanșat o criză succesivă în relațiile cu Estonia, Letonia și Lituania, folosind pretexte inventate pentru a forța semnarea unor tratate de „asistență mutuală”.

🇪🇪 1. Estonia – primul stat forțat să capituleze

La 18 septembrie 1939, agenția sovietică TASS a anunțat fals că un submarin polonez s-ar fi refugiat într-o bază estoniană cu complicitatea autorităților de la Tallinn.

Pe 23 septembrie, Armata Roșie a concentrat trupe la frontieră.

Pe 25 septembrie, Stalin l-a informat pe Hitler că va „rezolva problema baltică”.

Ministrul estonian Karl Selter a fost convocat la Moscova și pus în fața unui ultimatum.

La 28 septembrie 1939, Estonia a fost obligată să semneze tratatul de asistență mutuală, acceptând:

• baze aeriene și navale sovietice,

• o garnizoană de 25.000 de soldați sovietici,

• promisiunea falsă că suveranitatea nu va fi afectată.

🇱🇻 2. Letonia – presiune militară și ocupare rapidă

Ministrul leton Vilhelms Munters a fost tratat mai cordial, dar rezultatul a fost identic.

La 5 octombrie 1939, Letonia a semnat un tratat aproape identic cu cel estonian.

La 30 octombrie, 30.000 de soldați sovietici au intrat în Letonia, ocupând:

• bazele navale Liepāja și Ventspils,

• aeroporturi strategice,

• infrastructură militară esențială.

🇱🇹 3. Lituania – negocieri tensionate și pretexte fabricate

Negocierile cu Lituania au fost cele mai dificile. Moscova cerea dispersarea celor 20.000 de soldați sovietici pe întreg teritoriul țării.

Lituanienii au insistat ca trupele să fie concentrate spre frontiera germană. În final, s-a convenit:

• patru garnizoane sovietice,

• două aerodromuri,

• un stat major lângă Vilnius.

În 1940, propaganda sovietică a început să acuze Lituania de:

• „poziție probritanică”,

• „activități antigermane”,

• „răpirea unor soldați sovietici”.

Aceste acuzații erau fabricate pentru a justifica ultimatumul din 14 iunie 1940.

⚠️ 4. Ultimatumurile din iunie 1940 și prăbușirea statelor baltice

🇱🇹 Lituania

La 15 iunie 1940, guvernul lituanian a acceptat ultimatumul sovietic.

Președintele Antanas Smetona și guvernul au demisionat.

🇱🇻 Letonia

URSS a masat sute de tancuri la frontieră.

Molotov a cerut schimbarea guvernului și intrarea unor trupe suplimentare.

Cabinetul leton a acceptat pentru a evita bombardarea orașelor.

🇪🇪 Estonia

Molotov a emis un ultimatum de 8 ore și jumătate.

Guvernul estonian a capitulat în aceeași zi.

🟥 5. Anexarea completă (august 1940)

În vara anului 1940, toate cele trei state baltice au fost:

• ocupate militar,

• forțate să accepte guverne pro-sovietice,

• integrate în URSS ca „republici sovietice”.

Procesul a fost mascat sub aparența unor „revoluții populare”, dar în realitate a fost o operațiune militară și politică planificată, în deplină concordanță cu protocolul secret al pactului Ribbentrop–Molotov.

 

Sursa: Silviu Miloiu, România și Țările Baltice în perioada interbelică