Provincia Dacia sub împăratul Hadrian (117-138)

    Evoluţia provinciei Dacia este strâns legată de domnia lui Hadrian: organizarea militar administrativă, construirea a numeroase castre şi a limesului alutanus, stabilitatea economică şi dezvoltarea urbană, realizate şi ca urmare a prezenţei împăratului în provincie în două rânduri, între anii 117-118 şi 123-124. Mult discutată de către istorici a fost intenţia lui Hadrian de a părăsi Dacia în perioada ce a urmat morţii lui Traian.

    În anii 117-118, în momentul în care împăratul se afla în provincie inspectând fortificaţiile de la Dunăre, au loc răscoale şi invazii ale sarmaţilor (roxolani şi iazigi), la care participă şi daci, înfrânte cu greu de către armata romană. Datorită nemulţumirilor sarmaţilor legate de integrarea în Moesia a Moldovei şi Munteniei (cu păşunile de aici), Hadrian renunţă la stăpânirea efectivă a acestor teritorii, părăsind castrele de la Drajna de Sus, Mălăieşti şi Târgşor, încheind şi pace cu roxolanii. Tot acum înfăptuieşte şi prima reorganizare administrativă a Daciei, creând la nord de Dunăre cele două provincii, Dacia Superior şi Inferior.

     Semnificativă apare de asemenea măsura luată de comandamentul roman de a se demonta podeaua şi partea superioară a podului peste Dunăre, de la Drobeta Turnu-Severin, cu scopul de a bloca trecerea, împiedicând astfel pătrunderea în Moesia a cetelor de barbari năvălitori, care ar fi înfrânt rezistenţa din castrul de pe malul dacic al fluviului.

     Hadrianus a retras din Dacia Legiunea IV Flavia, pe la 117/118  şi eventual câteva unităţi auxiliare, aducând în schimbul acestora alte formaţiuni auxiliare din Occident şi Orient, poate chiar mai numeroase decât cele din timpul lui Traian.

     Dar elementul cel mai deosebit în acest context este faptul că în alternativa retragerii totale a trupelor şi administraţiei imperiale sub presiunea puternică a invaziilor sarmato-dace, nu urmau să fie evacuaţi romanii, ci erau lăsaţi sub ocupaţie barbară. Istoriografia ultimului secol a reluat acest argument pentru a considera că Dacia care ar fi intenţionat să fie evacuată de către Hadrianus era doar Dacia Superior.

     În anii 118/119 Hadrian organizează strategic şi administrativ zona de sud-vest a Daciei Superioare în Dacia Porolissensis. Reorganizarea s-a făcut în două etape, afectându-i provinciei nou formate o armată proprie. Diploma de la Gherla din 123 atestă Dacia Porolissensis, creată între anii 119-123, aşezată fiind la nord de Arieş şi de cursul superior al Mureşului.

 

Sursa: Adrian Bejan, Istoria Daciei romane