Criza succesiunii după Commodus și ascensiunea Severilor (193–197 d.Hr.)

Moartea lui Commodus, ultimul împărat antonin, a aruncat Imperiul Roman într‑o criză politică fulgerătoare. În spatele complotului se aflau doi oameni influenți ai palatului: prefectul Laetus și șambelanul Eclectus, care au decis să ignore orice criteriu dinastic și să impună un succesor convenabil intereselor lor.

Pentru suma de 300 de denari, garda pretoriană l‑a aclamat ca împărat pe Publius Helvius Pertinax, prefectul Romei, un om respectat pentru austeritatea și tradiționalismul său. Senatul l‑a confirmat imediat și a votat damnatio memoriae pentru Commodus.

👑 Pertinax – profesorul devenit împărat

Pertinax, fiu al unui libert îmbogățit, provenea din Liguria și își începuse cariera ca profesor, înainte de a urca treptat toate treptele militare și administrative:

• prefect de cohortă în Siria,

• procurator militar,

• guvernator al Moesiei Superioare și Inferioare,

• guvernator al celor trei Dacii,

• guvernator al Siriei,

• proconsul al Africii,

• prefect al Romei,

• consul alături de Commodus în 192.

Popular în rândul armatei și al populației, Pertinax a încercat să reformeze finanțele imperiului și să reînvie politicile agricole ale lui Hadrian. Dar austeritatea sa a provocat furia pretorienilor, care l‑au asasinat după doar 87 de zile de domnie.

💰 Licitația Principatului – moment unic în istoria Romei

După moartea lui Pertinax, garda pretoriană a organizat o licitație publică pentru tronul imperial. Competiția s‑a dat între:

• Sulpicianus, socrul lui Pertinax,

• Didius Iulianus, un senator extrem de bogat.

Iulianus a câștigat oferind incredibila sumă de 6.250 de denari pentru fiecare pretorian. Senatul, constrâns, l‑a proclamat împărat.

Dar legiunile de la frontieră au reacționat violent.

⚔️ Trei pretendenți la tron: Severus, Niger și Albinus

În aprilie 193, legiunile danubiene l‑au aclamat ca împărat pe Lucius Septimius Severus, guvernatorul Pannoniei Superioare. În același timp:

• legiunile din Siria l‑au proclamat pe Pescennius Niger,

• armata din Britannia îl susținea pe Clodius Albinus.

Se repeta scenariul anului 69 d.Hr., cu mai mulți pretendenți și un imperiu în pragul războiului civil.

🦁 Ascensiunea lui Septimius Severus

Severus a pornit în marș rapid spre Roma. Didius Iulianus, abandonat de toți, a fost executat la 1 iunie 193. Senatul l‑a recunoscut pe Severus ca împărat, iar acesta:

• a divinizat pe Pertinax,

• a adoptat numele acestuia,

• a dizolvat garda pretoriană și a creat una nouă, formată din veterani ai legiunilor danubiene.

Pentru a evita o revoltă în Britannia, Severus l‑a numit pe Albinus Caesar, dar conflictul era inevitabil.

⚔️ Războaiele civile (193–197)

🔹 Campania împotriva lui Pescennius Niger

Severus a învins trupele acestuia la:

• Cyzic (193),

• Niceea (193),

• Issos (194).

Antiohia a fost jefuită, iar Niger executat în 195.

🔹 Conflictul cu Clodius Albinus

În 196, Albinus s‑a proclamat împărat. Severus l‑a contracarat declarându‑l pe fiul său Bassianus (Caracalla) Caesar.

Bătălia decisivă a avut loc la Lugdunum (19 februarie 197). A fost una dintre cele mai sângeroase confruntări ale secolului. Albinus a fost înfrânt și ucis.

Represiunea severiană a fost dură:

• Lugdunum a fost incendiat,

• partizanii lui Albinus au fost executați,

• averile din Gallia și Hispania au fost confiscate,

• 64 de senatori au fost judecați, 29 executați.

Senatul a fost obligat să îl reabiliteze și chiar să îl divinizeze pe Commodus, pentru a întări genealogia fictivă a Severilor.

🏛️ Consolidarea dinastiei Severilor

În 198, Caracalla a devenit Augustus, iar fratele său Geta Caesar. Criza declanșată de moartea lui Commodus se încheia, iar puterea Severilor se instala ferm în centrul politic al imperiului.

   

Sursa: Eugen Cizek, Istoria Romei