Evoluția comerțului românesc interbelic

     Evoluţia cantitativă şi valorică a importului şi exportului românesc între 1919-1939 arată că în timp ce importul a depăşit rareori 1 milion de tone (şi aceasta numai în anii 1927 şi 1929), exportul – în anii normali – s-a mişcat între 5 şi 9 milioane tone (şi numai în 1931 şi 1936 trecând de 10 milioane de tone). Din punct de vedere valoric, atât importul cât şi exportul au atins maximum în anul 1926.

    După anul 1930, rolul principal în realizarea  a exportului revenea regnului mineral, în special prin livrările de petrol şi produse petroliere. La import, cu toate progresele industriei textile, pe prim plan se situa importul de textile, urmat de cel de fier şi lucrări de fier.

Valoarea medie a tonei de produse exportate de România – care era în 1928 de 7,23 ori mai mică faţă de valoarea tonei importate de noi – a scăzut în 1934 până la o treime din nivelul pe care îl avea în 1928 (la 33,6%). De observat şi faptul că între 1931 şi 1936 acest nivel s-a situat sub 50% din cel al anului de bază. În felul acesta acţiona pe plan internaţional „foarfeca preţurilor”, decalajul dintre preţurile industriale şi agricole provocând ţării noastre – ca şi altor ţări cu structură economică similară – considerabile pierderi valorice şi de substanţă economică. Raportul de schimb era în 1934 de 1:13,5 faţă de 1:6,6 în 1929, în defavoarea României

    În perioada 1935-1939, ponderea principalelor ţări în importul României era următoarea: Germania 25%, Cehoslovacia 15,6%, Austria 9,6%, Anglia 8,5%, Franţa 7,6%, Italia 6,1%, SUA 4%, Belgia 3,6%, Egipt 3,5%, Elveţia 2,5%.

    Exporturile româneşti se îndreptau în aceeaşi perioadă astfel: Germania 22,7%, Anglia 11,5%, Italia 8,9%, Austria 6,4%, Grecia 4,6%.

     Menţionăm participările româneşti la târgurile de mostre de la Lille în 1931, Poznan în 1932, Milano, Bari şi Praga în 1933, Praga, Milano, Lwov, Bari, Belgrad în 1937. De asemenea, ţara noastră participă, cu standuri şi/sau pavilioane proprii, în 1931 şi1933, la expoziţii internaţionale în Japonia, în 1935 la Expoziţia universală de la Bruxelles, în 1937 la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1938 la Expoziţia Românească de la Londra şi la Expoziţia Internaţională a Meseriaşilor de la Berlin, iar în 1939 la Expoziţia Internaţională de la New York.

 

Sursa: Filip Pațac, Istoria comerțului și turismului