Reforme în Basarabia în perioada1861–1875

     Reforma agrară din Basarabia a avut particularități distincte față de restul Imperiului Rus, fiind influențată de tradițiile locale, de structura socială moștenită din perioada Moldovei și de interesele nobilimii basarabene.

🟫 1. Contextul premergător reformei

În Moldova, dezrobirea țăranilor fusese realizată încă din 1749 de Constantin Mavrocordat, iar după anexarea Basarabiei în 1812, administrația rusă nu a îndrăznit să reintroducă legarea de glie. Totuși, până la mijlocul secolului al XIX‑lea, numeroase categorii de țărani rămâneau dependente de moșieri.

În 1858, țarul Alexandru al II‑lea a instituit o comisie pentru elaborarea proiectului de eliberare a țăranilor aserviți, condusă de mareșalul nobilimii, Mihail Cantacuzino. Nobilimea basarabeană a încercat însă să blocheze reformele, trimițând delegații la Sankt Petersburg și opunându‑se împroprietăririi.

🟫 2. Reforma din 1861: aplicare limitată în Basarabia

Reforma țărănească din 19 februarie 1861 nu s‑a aplicat majorității țăranilor basarabeni, ci doar țiganilor iobagi, care au fost transformați în țărani, fără a fi împroprietăriți. Ei au continuat să presteze boierescul și alte obligații până la eliberarea definitivă din 1868.

Între 1861 și 1868, opoziția moșierilor a generat 46 de răzmerițe țărănești, semn al tensiunilor sociale crescânde.

🟫 3. Împroprietărirea țăranilor (1868–1875)

Basarabia a beneficiat de o împroprietărire mai generoasă decât alte gubernii ale Imperiului Rus. Terenurile au trecut direct în proprietatea țăranilor, nu în cea a obștilor sătești.

Suprafețele acordate variau în funcție de zonă:

• 8 desetine în județul Orhei

• 13,5 desetine în județul Akkerman

În 1869 au fost introduse Regulile privind amenajarea funciară a țăranilor statului, prin care toate terenurile aflate în posesia lor deveneau proprietate personală. Răscumpărarea era modestă: 46 copeici/desetină.

În 1875, 13.500 de familii de țărani ai statului dețineau 259.000 desetine, în medie 19 desetine/familie.

Totuși, aplicarea reformei a fost inegală: în județul Hotin, majoritatea țăranilor au primit loturi sub nivelul prevăzut de lege.

🟫 4. Situația răzeșilor (1875)

Răzeșii au fost categoria cea mai dezavantajată. Ei au primit între 3,3 și 8 desetine/familie, mai puțin decât țăranii împroprietăriți în 1868, dar cu aceleași obligații de răscumpărare.

🟫 5. Reforma bisericească și rolul clerului

Desființarea șerbiei în Imperiul Rus a determinat autoritățile să transforme clerul într‑un factor de stabilitate socială. În Basarabia au fost introduse:

• congresele eparhiale ale preoțimii (din 1868)

• congresele protopopești

• principiul eligibilității în structurile eparhiale

• eliminarea privilegiilor ereditare ale clerului (1867–1869)

Copiii preoților, clopotarii și paznicii nu mai erau obligați să rămână în tagma duhovnicească, iar episcopul a primit puteri sporite, consolidând centralismul bisericesc.

🟫 6. Reforma zemstvelor și administrația locală

Alegătorii erau împărțiți în trei colegii:

• proprietari funciari

• orășeni

• țărani

Niciun grup nu deținea majoritatea absolută. Zemstvele gestionau:

• infrastructura rutieră

• impozitele

• spitalele și serviciile medicale

• ajutoarele pentru crescătorii de vite

• construcția închisorilor

În 1872 s‑a deschis școala de moașe din Chișinău, iar în 1873, 15 din cele 27 de spitale erau administrate de zemstve. Totuși, numărul medicilor era extrem de redus.

🟫 7. Reforma judiciară (1869)

Guvernatorul militar a impus limba rusă ca limbă oficială a justiției. Nobilimea basarabeană a cerut menținerea limbii „moldovenești”, dar fără succes.

Din 1869:

• procesele se desfășurau exclusiv în rusă

• Basarabia intra sub jurisdicția Curții de Justiție din Odesa

• numeroși funcționari ruși au fost transferați la Chișinău

Această reformă a restrâns drastic aplicarea legilor moldovenești.

🟫 8. Reforma învățământului teologic (1867)

Regulamentul seminariilor a redus durata studiilor la 6 ani și numărul disciplinelor la 19. Limba română a fost eliminată complet, iar Seminarul din Chișinău a fost transformat într‑o instituție de tip rusesc.

🟫 9. Reforma municipală (1870–1871)

Reforma a introdus administrație urbană modernă, după modelul zemstvelor. Primele alegeri au avut loc la Chișinău în 1871, apoi în Akkerman, Bender, Hotin, Soroca și în târgurile Păpușoi, Turlaci și Șabo.

În practică, orașele au ajuns sub controlul nobilimii și al burgheziei. În 1910, 60% dintre membrii Dumei orășenești din Chișinău erau nobili.

Sursa: Ștefan Purici, Istoria Basarabiei