Politica interna a lui Radu de la Afumati

     Având o domnie zbuciumatá, a cárei principalá preocupare a fost piná la 1525 apárarea independentei țárii și a tronului și ameninșat de Mehmet beg, Vladislav al III-lea sau Radu Bádica, Radu de la Afumati nu a beneficiat de răgazul necesar infáptuirii unui program mai larg de politicá internă.

     Principalele ocupatii ale locuitorilor au ramas cele traditionale : agricultura cu ramurile sale, mestesugurile, comertul, pescuitul. Dezvoltarea lor a fost stinjenitá, fárá indoialá, in vremea luptelor care sileau populatia sá se retragá in locuri adápostite. Viata isi va relua cursul normal dupá incetarea luptelor. Bogátia tárii in produse agricole si in animale impresiona pe toti stráinii care o vizitau. Raguzanul Michael Bocignoli afirma pe la 1524 cá pámintul Tárii Románesti este gras, potrivit pentru culturá, afará de locurile unde e táiat de mlastini sau páduri. Regiunea este productivá in toate cele privind nevoile traiului... nu este nicáieri in altá parte o mai mare multime de vite, iar hergheliile de cai sint abia mai putin numeroase decât turmele de vite márunte".

     Radu de la Afumați a încurajat comertul cu negustorii brasoveni și sibieni, care l-au și sprijinit în luptele sale antiotomane, ca și în expedițiile pentru reocuparea tronului. Schimburile comerciale cu orasele transilvánene au cunoscut însă și unele momente dificile în anul 1525 când Radu de la Afumați a refuzat accepte noua monedă impusă de brasoveni, deși recunostea că țara sa se aproviziona prin oamenii Brasovului sau în 1528, când aceste relatii au fost turburate de situația anume de trecerea negustorilor sași în tabára lui Ferdinand de Habsburg. In douá scrisori din 23 februarie si 3 aprilie 1528, domnul Tárii Romanesti aráta brasovenilor că supusii săi i se plânseserá cá erau opriți să cumpere grâu și alte produse alimentare, deși domnul asigurase libertatea comerțului în șara sa, unde negustorii transilváneni puteau cumpára sau vinde produsele în lungul si în latul țárii noastre. Prin asemenea másuri restrictive, negustorii brasoveni, ca si cei sibieni, cáutau să-l sileascá pe Radu de la Afumați să treacá de partea lui Ferdinand de Habsburg, aflat în confilct cu I. Zápolya.

    In vremea domniei lui Radu de la Afumați (indeosebi dupá impácarea cu Poarta din 1524) documentele amintesc despre extinderea comerțuluicu Imperiul Otoman. Astfel, la 1 aprilie 1526, când Radu vodă întárea mánástirii Tismana dreptul de a încasa vama de la Calafat, se preciza ca trebuiau sá se pláteascá : 6 aspri de un cal, 3 aspri pentru un bou, 2 aspri de o vacá, un aspru pentru doua oi, doi aspri de un sac de grâu', trei bolovani de sare din 100 de bolovani și 10 aspri pentru un butoi de vin.

     Domnia lui Radu vodá a fost tulburatá de câțiva pretendenți, care au strâns în jurul lor o parte în fortele sociale ale Tárii Românesti, in primul rind grupuri de boieri care urmáreau sá. acapareze puterea politicá dominatá in aceastá vreme de puternica factiune a Pîrvulestilor.

    In afará de pretendentul venit din Moldova si învins la Bráila, Radu de la Afumati a mai avut de luptat si cu alti doi pretendenti care au provocat dezordine In tara. Este vorba mai întâi de un domnisor", ridicat In Oltenia. Victoria împotriva pretendentului este amintitá într-o scrisoare a lui Radu de la Afumati catre brasoveni în care este trecutá doar ziua si luna (7 decembrie), fárá an (scrisoare datatá de editor c. 1525). In document se spune cá se ridicase un vrájmas din Mehedinti, iar domnia mea am trimis pe cinstitul dregátor al domniei mele, pe jupan Pîrvul banul, cu curtea domniei mele de s-au bátut cu dânșii. In aceastá luptá vrájmasul a fost ucis impreuná cu întreaga lui oaste, de s-a fácut multá moarte asupra lor.

     La un eveniment asemánátor se referá si un document mai târziu, din 1579, prin care se intárește lui Manea, fiul lui Mogoș, ociná la Poiana, pe Jales, fostá a fiilor lui Bilțu care se spune în document au fost hicleni, eáci clnd s-a bátut ráposatul Radul voievod cu pgtnii turci, cu Mehmet beg, fiul lui Ali beg, pentru crestini, sá nu stápIneascá păgînii turci Tara Româneascá, iar fiii lui Biltu si cu aiçi șerbi, ei s-au sculat asupra capului ráposatului Radul voievod ca sá fie domn un lotru, anume Dragoslav purcarul.

     Cazurile repetate de hiclenie l-au determinat pe domn sá formuleze principiul dupá care erau pedepsiti hiclenii : la 3 iunie 1528, Radu de la Afumati aráta cá judecase cu toti dregátorii si boierii si dupá dreptate si dupá lege" cá dacá cineva piere de hiclenie, iar agonisita si averile  sá fie domnesti. Aplicarea acestui principiu de confiscare a averilor celor dovediti hicleni a dus la trecerea in patrimoniul domniei a numeroase averi.

     Pe lângă daniile fácute boierilor, Radu de la Afumati a fácut numeroase altele mánástirilor din tara', atât din averea sa personará cât si din veniturile tárii : astfel, a dáruit mánástirii Arges jumátate din satul Pitesti, plátitá cu 30 000 de aspri din vistieria domneascá (3 iunie 1528) ; episcopiei de Buzău i-a dáruit 6 sálase de tigani, douá măji de peste, 15 vedre de miere, gáletile de la 170 de case, cásária din judetul Buzau, 300 de vedre de vin etc. (8 septembrie 1525) ; mánástirii Snagov vináriciul și perperii de la Valea Cálugárenilor (1527-1528) ; mánástirii Seaca-Musetesti i-a dáruit mai multe salase de tigani (6 februarie 1526).

     In caz de mare primejdie se cherna sub arme conform traditiei oastea cea mare, pe care documentele din timpul domniei lui Radu de la Afumati nu o amintesc printre scutirile de slujbe acordate satelor unor boieri sau mánástiri. Pe lângă oastea cea mare, pe care o comanda domnul, izvoarele amintesc si de curteni. De pildá, Pirvu Craiovescu mare ban a invins un pretendent ridicat in Mehedinti cu ajutorul curtenilor domnului, pusi sub comanda sa. Existența acestor osteni aflati in slujba marilor dregátori este doveditá si de unele documente ca cel din 3 august 1529, Pirvu Craiovescu, mare ban, miluise mai multe slugi ale sale cu douá ocine în Oltenia, cápátate cu dreaptá si credincioasá slujbá si cu singe vársat în tot locul.

     Pe lângá oastea de tará, Radu de la Afumati a avut în slujba sa numerosi trabanti si secui mercenari din Transilvania, care I-au sprijinit in luptele purtate împotriva agresiunii otomane. Oastea Tárii Românesti nu a fost înzestratá cu piese de artilerie, deoarece cele 32 de tunuri de care dispunea tara la moartea lui Neagoe Basarab au fost trimise peste Dunáre de Mehmet beg în decembrie 1521 de aceea, In luptele din 1522-1524, oastea lui Radu de la Afumati a fost sprijinitá de tunurile trimise din Transilvania, de unde primea, de asemenea, plumb si silitrá pentru armele de foc.

     Dupá cásátoria sa cu domnița Ruxandra Radu vodá s-a considerat dator sá zugráveascá celebra ctitorie a socrului su de la Curtea de Arges. In pisania pusă la 10 septembrie 1526, cu prilejul încheierii lucrárilor, executate de talentatul zugrav Dobromir, Radu de la Afumati aratá cá doamna Despina, soacra sa, și amintise cá biserica lui Neagoe rámásese nezugrávitá, ceca ce fi obligase sá o ispráveascá spre a se numi si el ctitor al lácasului. Pictura bisericii lui Neagoe din Curtea de Arges este principala realizare artisticá a epocii lui Radu de la Afumați.

     O operá de o deosebitá valoare artisticá si istoricá este lespedea de pe mormântul lui Radu de la Afumati din biserica mánástirii din Curtea de Arges, în care  voievodul este reprezentat cálare, cu buzduganul în mina dreaptá si cu mantia fluturând ; In partea de jos a pietrei funerare este sápat un text unic în istoria noastrá, si anume lista bátáliilor purtate de domnul ráposat pentru apárarea țárii.

 

Sursa: Nicolae Stoicescu, Radu de la Afumati