Politica internă și viața economică în domnia lui Radu de la Afumați (1522–1529)

     Domnia lui Radu de la Afumați a fost una dintre cele mai zbuciumate perioade ale Țării Românești din prima jumătate a secolului al XVI‑lea. Până în 1525, eforturile sale s-au concentrat aproape exclusiv asupra apărării independenței țării și a tronului, fiind amenințat constant de rivali precum Mehmet beg, Vladislav al III‑lea sau Radu Bădica. În aceste condiții, domnul nu a avut răgazul necesar pentru un program amplu de reforme interne.

🌾 Economia tradițională și viața cotidiană

Locuitorii continuau să practice ocupațiile tradiționale: agricultura, meșteșugurile, comerțul și pescuitul. Războaiele frecvente perturbau dezvoltarea economică, obligând populația să se retragă în zone greu accesibile. Totuși, după încetarea luptelor, viața economică revenea la normal.

Țara Românească impresiona prin bogăția agricolă și zootehnică. Călătorul raguzan Michael Bocignoli nota în 1524 că pământul este „gras, potrivit pentru cultură”, iar numărul vitelor și al hergheliilor de cai era remarcabil.

🛒 Comerțul cu Transilvania și Imperiul Otoman

Radu de la Afumați a încurajat comerțul cu Brașovul și Sibiul, orașe care l-au sprijinit în luptele antiotomane și în recucerirea tronului. Totuși, relațiile comerciale au cunoscut tensiuni:

• în 1525, domnul a refuzat noua monedă impusă de brașoveni

• în 1528, negustorii sași, trecuți de partea lui Ferdinand de Habsburg, au restricționat accesul supușilor munteni la grâne și alte produse

În două scrisori din februarie și aprilie 1528, Radu se plângea brașovenilor că supușii săi erau opriți să cumpere alimente, deși el garantase libertatea comerțului în țară.

După împăcarea cu Poarta (1524), documentele menționează și extinderea comerțului cu Imperiul Otoman. Un act din 1 aprilie 1526, privind vama de la Calafat, enumeră taxele percepute pentru animale, cereale, sare și vin.

⚔️ Pretendenți la tron și conflicte interne

Domnia lui Radu a fost marcată de numeroși pretendenți, sprijiniți de grupuri boierești interesate să preia puterea, în special rivalii facțiunii Pîrvuleștilor.

Pe lângă pretendentul venit din Moldova și învins la Brăila, Radu a avut de înfruntat:

• un „domnișor” ridicat în Oltenia (probabil în 1525), învins de Pîrvu banul

• un complot boieresc în care fiii lui Bilțu și șerbii lor l-au susținut pe aventurierul Dragoslav Purcarul

Un document din 1579 amintește că aceștia au fost „hicleni”, ridicându-se împotriva domnului în timp ce acesta lupta cu Mehmet beg pentru apărarea țării.

⚖️ Politica anti‑hiclenie și confiscarea averilor

Cazurile repetate de trădare l-au determinat pe Radu să formuleze un principiu ferm:

dacă cineva piere pentru hiclenie, averea lui devine domnească.

Acest principiu, consemnat la 3 iunie 1528, a dus la trecerea în patrimoniul domniei a numeroase averi boierești.

⛪ Ctitorii și danii către mănăstiri

Radu de la Afumați a făcut numeroase danii mănăstirilor, atât din averea personală, cât și din veniturile țării:

• Mănăstirea Argeș: jumătate din satul Pitești (30.000 aspri)

• Episcopia Buzăului: sălașe de țigani, măji de pește, miere, vin, taxe și venituri locale

• Mănăstirea Snagov: vinăriciul și perperii de la Valea Călugărenilor

• Mănăstirea Seaca-Mușetești: mai multe sălașe de țigani

După căsătoria cu domnița Ruxandra, Radu a finalizat pictura bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș, lucrată de zugravul Dobromir. Aceasta este principala realizare artistică a epocii sale.

🛡️ Oastea și capacitatea militară

În caz de primejdie, se chema tradițional oastea cea mare, deși documentele nu o menționează explicit în timpul domniei sale. Pe lângă aceasta, Radu dispunea de:

• curteni aflați în slujba marilor dregători

• trabanti și secui mercenari din Transilvania

• sprijin militar transilvănean (tunuri, plumb, silitră), deoarece artileria țării fusese trimisă peste Dunăre de Mehmet beg în 1521

Un document din 1529 arată că Pîrvu Craiovescu a răsplătit slujitorii săi cu ocine pentru „dreaptă și credincioasă slujbă și sânge vărsat”.

🪦 Lespedea funerară – un monument unic

Mormântul lui Radu de la Afumați din biserica mănăstirii Curtea de Argeș este o operă de mare valoare artistică și istorică. Voievodul este reprezentat călare, cu buzduganul în mână și mantia fluturând. În partea inferioară a lespezii este săpată lista bătăliilor purtate de domn pentru apărarea țării, unică în istoriografia românească.

 

Sursa: Nicolae Stoicescu, Radu de la Afumati