Inlaturarea lui Radu de la Afumati

     Urmárind eliberarea tárii sale de sub dominatia otomaná, el s-a declarat de acord în principiu sá treacá de partea lui Ferdinand în cazul în care acesta ar fi pornit împotriva turcilor si 1-ar fi anuntat printr-un sol special cá vine cu oastea. Dacá Ferdinand ar fi facut aceasta, Radu de la Afumati era gata sá se încingá la luptá si sá se arate asa cum va trebui sá hotárascá în chip mântuitor folosul maiestátii voastre regesti  si al întregii obsti crestine.

      Intrucât nu și asumase nici un fel de obligatie față de Ferdinand, Radu de la Afumati a continuat să ducá aceeasi politicá prudentá, respectându-si obligatiile fatá de Poartá. Aceastá politicá precum și interventia lui I. Zápolya la Poartá au determinat autoritátile turcesti să-1 elibereze pe fiul domnului roman la sfârsitul lunii ianuarie 1528. In raportul lui Hieronym Laski, solul lui Zápolya la Istanbul, se preciza că eliberarea ostaticului fiu de domn se fácuse cu mare dificultate, ceea ce dovedeste că Poarta nu avea prea multă încredere în domnul Tárii Romanesti.

      Eliberat de grija pentru viata fiului său, Radu de la Afumati si-a schimbat treptat orientarea politică acceptând, în primávara aceluiasi an 1528, alianta cu Ferdinand, act ce avea să l coste tronul și viata. Domnul nu párásise gândul de a-si scoate tara de sub dominatia otomaná si aceasta nu se putea realiza decit cu sprijinul Transilvaniei. Cum insá I. Zápolya devenise omul Portii, Radu de la Afumati nu mai putea spera la nici un ajutor din partea acestuia, motiv pentru care l-a preferat pe Ferdinand, inamic declarat al Imperiului otoman. Pe de altá parte, prin apropierea de Ferdinand, domnul român urmárea si alte scopuri, printre care : asigurarea stápinirii asupra posesiunilor sale din Transilvania, îndepártarea pretendentilor la tronul său aflati în provincia de peste munti, ca si restabilirea legáturilor comerciale ale Tárii Románesti cu Brasovul si Sibiul, orase puternice care trecuserá de partea lui Ferdinand.

     Radu de la Afumati era solicitat de ambele tabere aflate în luptá pentru tronul Ungariei. In timp ce Ferdinand li cerea sá treacá de partea sa, la Târgoviste se afla Hieronym Laski care întors de la Poartá cu promisiunea a vizirul luase pe Zápolya in veram fraternitatem soma pe locuitorii Transilvaniei sá se supuná stápănului sáu, transmitându-le și mesajul domnului Tárii Românești care promitea pace buná și dragoste celor buni și credincioși, iar celor rái, pirjol, fier, pieire, jaf si urgie de tot felul. Acestea sunt împrejurárile în care, în primávara aceluiași an 1528, Radu de la Afumati a trimis o solie în Ungaria Superioará pentru a purta negocieri cu Ferdinand și a stabili termenii acordului ce urma a fi incheiat. Odatá aceastá misiune indeplinitá, in vara anului 1528, a urmat o a doua solie munteaná care a dus legământul lui Radu si al boierilor si fatá de Ferdinand.

    In a doua jumátate a anului 1528 Imprejurárile care-l determinaserá pe Radu de la Afumati se aláture partidei lui Ferdinand s-au schimbat într-un mod neprevázut de viteazul domn. Sustinut cu putere de Polonia si de Imperiul otoman, în toamna anului 1528 I. Zápolya a reusit sá supuná Transilvania, unde numai sasii si secuii au ramas credinciosi lui Ferdinand. Un rol de seamá în modificarea situatiei 1-a jucat Petru Rares, domnul Moldovei, care a párásit si el tabára lui Ferdinand si a trecut de partea lui I. Zápolya.

      Dupá încheierea tratatului, aderenții lui loan Zápolya au cáutat sá compromitá pe Radu de la Afumati la Poartá. La 1 sept. 1528, în numele lui Ferdinand I, ei au alcátuit o scrisoare falsá prin care acesta înștiirța pe sultanul Soliman ca a imputernicit pe domnul Tárii Românești ca reprezentant al său și ca intermediar pentru încheierea unui tratat de pace cu Poarta. Turcii au aflat în mod sigur despre noua orientare politicá a domnului Tárii Românești și au pus la cale înláturarea lui prin intermediul unor boieri trádátori.

      Asasinarea lui Radu de la Afumaii a fost recunoscutá de contemporanii sái. De pildá, la 25 martie 1529, judele sibian Marcus Pemfflinger scria lui Ferdinand I cá Radu a fost asasinat de turci și de boieri, autorul principal fiind Mehmet beg : Radul waivoda, uti Maiestati vestrae constat, a boieronibus nonnulis, praesertium Mebmet bek auctore et persuasore, cum et ipse waivodatum filio suo, ambiret".

      De aceeași párere era și Johann Weymann, care fi scria lui Gheorghe de Brandenburg, la 27 ianuarie 1529 : de asemenea, a sosit o solie de la primarul din Sibiu aici la Buda cá turcii au luat Tara Româneascá, cá au decapitat pe Radu voievod și pe cápitanul din cetatea Poenari și au trimis ambele capete Impáratului turcesc.

     Asupra modului cum a fost ucis Radu vodá. nu dispunem de prea multe stiri. Cronica țării nu ne dezváluie motivele, ci doar povestește fapta odioasá a uciderii sale de doi mari boieri, Neagoe vornicul din Peris și Drăgan postelnicul din Merisani-Bucșani. Surprins nepregátit de complotistii care lucrau pe ascuns si care, dupá alte izvoare, s-ar fi întrunit la Slatina in luna decembrie, domnul a incercat sá se salveze in Oltenia la ruda sa, banul Pirvu Craiovescu. Asasinii l-au prins insá la Rîmnicu Vilcea unde 1-au ucis la 2 ianuarie 1529. Dupá unele opinii, domnul ar fi fost omorât chiar in biserica de pe dealul Cetátuia.

     La 4 ianuarie trupul domnului asasinat a fost înmormântat în biserica mănăstirii lui Neagoe Basarab din Curtea de Argeș, sub o frumoasă lespede de mormânt al cărui text săpat în piatră povestește luptele conduse de viteazul dispărut.

 

Sursa: Nicolae Stoicescu, Radu de la Afumati

 

 

.