Radu de la Afumați între Poartă, Ferdinand și Zápolya – alianțe, trădări și asasinat (1528–1529)

    În încercarea de a elibera Țara Românească de dominația otomană, Radu de la Afumați a oscilat între marile puteri ale vremii. Domnul muntean s-a declarat dispus, în principiu, să treacă de partea lui Ferdinand de Habsburg, cu condiția ca acesta să pornească o campanie antiotomană și să-l anunțe printr-un sol special. În acest scenariu, Radu era gata să ridice oastea și să acționeze „în chip mântuitor” pentru binele creștinătății.

🟫 Politica prudentă și eliberarea fiului său (1528)

Deoarece nu își asumase obligații ferme față de Ferdinand, Radu de la Afumați a continuat politica de echilibru, respectându-și îndatoririle față de Poartă. Intervenția lui Ioan Zápolya la Istanbul a contribuit la eliberarea fiului domnului muntean, ținut ostatic de otomani. Raportul solului Hieronym Laski arată că eliberarea s-a făcut cu mare dificultate, semn al neîncrederii Porții în domnul Țării Românești.

🟫 Alianța cu Ferdinand – o decizie fatală

După eliberarea fiului său, Radu de la Afumați și-a schimbat treptat orientarea politică. În primăvara anului 1528, a acceptat alianța cu Ferdinand, gest care avea să-i coste tronul și viața. Domnul urmărea:

• eliberarea țării de sub dominația otomană

• sprijinul Transilvaniei, singura opțiune după ce Zápolya devenise omul Porții

• protejarea posesiunilor sale transilvănene

• îndepărtarea pretendenților la tron

• restabilirea legăturilor comerciale cu Brașovul și Sibiul

În același timp, ambele tabere – Ferdinand și Zápolya – îl curtau intens, încercând să-l atragă în propriile alianțe.

🟫 Soliile către Ferdinand și schimbarea situației politice

În primăvara lui 1528, Radu a trimis o solie în Ungaria Superioară pentru a negocia cu Ferdinand. Vara aceluiași an, o a doua solie a dus legământul domnului și al boierilor către Habsburgi.

Însă situația s-a schimbat radical în a doua jumătate a anului 1528. Sprijinit de Polonia și de Imperiul Otoman, Ioan Zápolya a reușit să supună Transilvania. Doar sașii și secuii au rămas fideli lui Ferdinand. Petru Rareș, domnul Moldovei, a trecut și el de partea lui Zápolya, izolându-l pe Radu de la Afumați.

🟫 Compromiterea domnului la Poartă și complotul boieresc

Aderenții lui Zápolya au încercat să-l compromită pe Radu la Poartă. La 1 septembrie 1528, au redactat o scrisoare falsă în numele lui Ferdinand, prin care acesta îl prezenta pe Radu drept reprezentantul său în negocierile cu sultanul. Otomanii au aflat rapid despre orientarea prohabsburgică a domnului muntean și au decis înlăturarea lui, folosindu-se de boieri trădători.

🟫 Asasinarea lui Radu de la Afumați (2 ianuarie 1529)

Contemporanii au consemnat clar asasinarea domnului. Judele sibian Marcus Pemfflinger îi scria lui Ferdinand că Radu a fost ucis de turci și de boieri, principalul instigator fiind Mehmet beg. Johann Weymann confirma că Radu voievod și căpitanul cetății Poenari au fost decapitați, iar capetele lor trimise sultanului.

Cronica țării menționează doar fapta, nu și motivele. Doi mari boieri – Neagoe vornicul din Periș și Drăgan postelnicul din Măreșani-Bucșani – l-au surprins pe domn nepregătit. Radu a încercat să fugă în Oltenia, la ruda sa, banul Pîrvu Craiovescu, dar a fost prins la Râmnicu Vâlcea și ucis la 2 ianuarie 1529. Unele surse afirmă că ar fi fost omorât chiar în biserica de pe dealul Cetățuia.

🟫 Înmormântarea

La 4 ianuarie 1529, trupul domnului a fost înmormântat la Curtea de Argeș, în mănăstirea lui Neagoe Basarab. Lespedea sa funerară, bogat ornamentată, evocă luptele și vitejia voievodului dispărut.

 

Sursa: Nicolae Stoicescu, Radu de la Afumati

 

 

.