Dobrotici

    La 1346, cronica bizantină pomeneşte întâia oară pe stăpânitorul de la Cavarna, Balica, ce trimite o mie de ostaşi în ajutorul împărătesei regente Ana a Bizanţului, ca să lupte cu rivalii ei. În fruntea acelor ostaşi se aflau doi fraţi: Dobrotici şi Theodor. Piatra de pe mormântul lui Theodor, găsită lângă Balcic, arată că ei erau fraţii mai mici ai lui Balica. Numele lui Balica este turcesc, probabil cuman, Theodor e grecesc, iar Dobrotici este slav, dar sub forma Dobrotă e foarte răspândit şi la români, aşa că numele celor trei fraţi nu ne poate spune nimic despre originea lor etnică.

    Cariera lui Dobrotici îl înfăţişează ca un aventurier îndrăzneţ şi norocos. La început luptă pentru împărăteasa de la Bizanţ, cucereşte mai multe castele şi primeşte în dar ca soţie pe fiica unui înalt demnitar bizantin Apokaukos.5 Apoi suferă însă o înfrângere la atacul cetăţii Selimbria şi cu oştenii ramaşi în viaţă se duce la Bizanţ, unde este bine primit de familia imperială. Nerecunoscător şi neastâmpărat, se apucă şi pune mâna pe cetatea Midia, la Marea Neagră, de unde cu o bandă de piraţi pradă pe negustori şi pe moşieri. Însuşi împăratul porneşte cu flota împotriva lui şi-l sileşte să se predea. Dar aceasta întâmplare nu-i micşorează vaza, e iertat de împărat şi rămâne la Bizanţ până la moartea lui Balica de la Cavarna, fratele său. Pe la 1354 îl găsim pe Dobrotici stăpân al ţării pe care o avusese fratele său . La început, Dobrotici a încercat să se întindă spre sud, cucereşte Varna şi cetăţile până la Mesembria, apoi se îndreaptă spre nord, cuprinzând ţara până la gurile Dunării, ţară care va purta numele său, Dobrogea . Interesant e faptul că tocmai atunci, la 1359, când Dobrotici cucereşte Dobrogea de nord, episcopul de la Vicina, Iachint, e silit să se mute de la scaunul său, aşezat lângă gurile Dunării, în Ţara Românească. La 1366 se constata că şi cetatea Chilia era în stăpânirea lui Dobrotici . Totuşi, în nici un moment Dobrotici n-a stăpânit şi Silistra, care rămase a ţarului de la Târnova.

     Faptul cel mai remarcabil al istoriei fundatorului statului dobrogean a fost prinderea împăratului bizantin Ioan V Paleolog şi războiul cu vestitul Conte Verde. Împăratul se întoarce dintr-o călătorie în Ungaria, la curtea regelui Ludovic cel Mare, de la care ceruse ajutor împotriva turcilor, dar la întoarcere a fost arestat la Varna din porunca lui Dobrotici. Atunci se ridică Amedeu conte de Savoia, poreclit Contele Verde, care era nepotul împărătesei Ana, din neamul de Savoia. El vine pe mare şi asediază Varna, dar însoţitorul lui, Anton Visconti cavaler din Milano e prins de Dobrotici şi închis în cetatea Chiliei. În cele din urma Dobrotici se vede silit să elibereze pe împărat şi contele cruciat ridică asediul Varnei. Este sigur că prinderea împăratului se făcuse în înţelegere cu ţarul Alexandru de la Târnova. Totuşi, o împăcare s-a produs între bizantini şi Dobrotici în scurt timp: fiica lui Dobrotici a luat în căsătorie pe Mihail Paleolog, fiul împăratului bizantin, şi cu acest prilej stăpânitorul Dobrogei a luat titlul de despot, ca membru al familiei imperiale.

     La 1376, Dobrotici intervenea la Veneţia pentru ginerele său, ca sa fie ajutat cu flota să se înscăuneze pe tronul de la Trebizonda, dar aceste nădejdi nu s-au indeplinit. Acest fapt arată însă că legăturile internaţionale ale lui Dobrotici erau destul de importante: avea legături comerciale şi politice cu Veneţia şi cu Genova, era prieten şi cu Vladislav vodă al Ţării Româneşti, căci a garantat împreună cu dânsul faţă de Ludovic al Ungariei pentru libertatea lui Straţimir de la Vidin. Dar cu Genova a purtat mai multe războaie între 1374 şi 1387, probabil din pricina prădării negustorilor bogaţi ce veneau la Dunăre şi la Marea Neagră.

     Dobrotici crease statul dobrogean pornind de la nucleul stăpânit odinioară de Balica; el întemeiase un stat cu faţadă maritimă, îndreptat prin politica sa spre Bizanţ şi Italia, cu puţine legături spre sud, unde nu atinsese Silistra. Despre vreo rudenie cu domnii munteni nu avem nici o dovadă şi e sigur că nici n-a avut.

      Fiul şi urmaşul lui a fost Ivanco, se intitula „fiul magnificului senior de fericita memorie Dobrotici”. De curând s-au descoperit monete de aramă ale lui, foarte simple şi anume la Rusciuc, Silistra şi în diferite oraşe din Dobrogea. Inscripţia lor sună: Moneta lui Ioan despotul, fiul lui Dobrotici. Din descoperirea aceasta rezulta ca  Ivanco stăpânea un teritoriu relativ important, ca să-şi poată îngădui baterea de monetă proprie. El moştenise titlul de despot al tatălui său şi e de observat că legenda monetelor lui este în limba greacă, nu în slavona. Greaca era limba oficială a despotului dobrogean, caracterul bulgar admis de unii istorici fiind înlăturat prin această dovada. După Ivanco apare stăpânitor al Dobrogei Mircea cel Bătrân.

 

Sursa: P. P . Panaitescu, Mircea cel Batran