Politica externa a lui Alexandru cel Bun intre 1412-1418

     Alexandru a apreciat foloasele care decurgeau pentru ţara sa de pe urma normalizării raporturilor dintre ea şi Ungaria şi s-a străduit să aducă linişte la hotarele dintre ea şi Moldova.

    Pentru realizarea unor legături comerciale normale, el a acordat privilegii vamale negustorilor din oraşele Braşov şi Bistriţa. Ele nu s-au mai păstrat, dar sînt amintite în actele similare date de fiii săi. Faptul acesta nu s-a putut petrece înainte de 1412 datorită stării de tensiune politică existentă între Ungaria şi Moldova. Iniţiativa a putut veni şi din partea voievodului Transilvaniei Ştibor, dar oricum ar fi, actul dat de acesta nu se distanţează prea mult în timp de cele date de domnul moldovean. Fie ca răspuns la măsurile luate de Alexandru, fie din proprie iniţiativă, Ştibor a dat la 12 iulie, al acelui an, un privilegiu vamal negustorilor din oraşele Rodna şi Bistriţa şi a fixat un tarif vamal avantajos atît pentru ei, cît şi pentru cei care veneau din Moldova cu mărfuri de vînzare acolo. Poruncea, totodată, spânilor secuilor, să ia măsuri pentru a se curma neajunsurile care se făceau negustorilor moldoveni la trecerea prin regiunea lor.66 În anul 1413, un privilegiu asemănător a fost acordat negustorilor din Braşov, de către domnul din Ţara Românească.

     Normalizarea relaţiilor comerciale dintre Moldova şi Ungaria era pe de o parte rezultatul încetării stării de război dintre aceasta ţară şi Polonia, iar pe de alta, a continuării luptelor dintre maghiari şi veneţieni pentru stăpînirea ţărmului dalmatic. Deocamdată, numai prin intermediul oraşelor transilvănene şi a celor de la Dunărea de Jos, Ungaria putea face legătura cu negustorii de mărfuri orientale.

     În anul 1415, regele Vladislav a ajuns în cercetările sale prin ţară pînă la Sniatyn, la granite dintre Moldova şi Polonia. Acolo, în vara anului arătat, regele s-a întîlnit cu Alexandru care a sosit în acest oraş cu o suită numeroasă. În cadrul ceremoniilor care au avut loc aici, descrise pe larg de istoricul polon Dlugosz, domnul a reînnoit jurămîntul vasalic faţă de suzeranul său, i-a oferit daruri şi a primit daruri de la el. În timp ce Alexandru se afla la Sniatyn ar fi aflat vestea că turcii au atacat Ţara Românească. Criza politică în Imperiul Otoman luase sfîrşit, iar noul sultan Mohamed I, încerca să se răzbune pe cei care sprijiniseră împotriva lui pe pretendenţii la tronul sultanilor, Musa şi Mustafa. Solii lui Mohamed au vizitat şi pe regele polon, dar urmările tratativelor care au avut loc între cele două părţi nu se mai cunosc.

     Legăturile dintre Moldova, de o parte, Polonia şi Lituania, de alta, pare a se fi consolidat prin căsătoria, în anul 1418, a lui Alexandru cu Ringailla, sora lui Vitold şi vară a lui Vladislav Iagello. Ea era văduva cneazului Henric Siemowitovic şi se amestecase activ în intrigile ţesute de fratele ei cu Ordinul Teutonic. Căsnicia aceasta a fost de scurtă durată, din cauza amestecului clerului catolic din Moldova în treburile domniei şi a încercărilor lui de a converti pe domn la catolicism. În faţa rezistenţei opusă de Alexandru, căsătoria s-a desfăcut, soţii descoperind că sînt rude de gradul al treilea. În faţa demonstraţiilor rudelor polono-lituaniene, Alexandru a constituit fostei sale soţii, în decembrie 1421, un întins apanaj format din domeniile Şiret şi Volovăţ, precum şi a unei pensii viagere în sumă de 600 de ducaţi anual. Ca răspuns la intrigile clerului catolic în această afacere, Alexandru a început să încurajeze propaganda husită în Moldova, în dauna catolicismului. Pe plan politic, desfacerea căsătoriei dintre Alexandru şi Ringailla nu a produs o înrăutăţire a relaţiilor dintre Moldova şi vecinii ei de la nord. Se simte doar o răceală din partea lui Vitold, exprimată, mai ales, prin încurajarea pretenţiilor regelui Sigismund de a pune stăpînire pe gurile Dunării.

 

Sursa: C. Cihodaru, Alexandru cel Bun