Efortul economic al Romaniei in timpul celui de al doilea razboi mondial

-
      Problema participării României la cel de-al doilea război mondial face în prezent obiectul unei analize complete şi pertinente din partea istoricilor din ţara noastră, renunţându-se la tratarea unilaterală de până acum, adică trecerea sub tăcere a perioadei 1941-1944. Guvernul mareşalului Antonescu a considerat, de datoria sa, că este momentul să acţioneze pe plan militar pentru a face nul şi neavenit actul anexat tratatului Ribbentrop-Molotov cu privire la pretenţiile Rusiei staliniste asupra unor teritorii româneşti. Potenţialul economic şi militar al României este pus in slujba materializării acestui drept sfânt al poporului nostru. Jertfele armatei române pe frontul de răsărit, la Cotul Donului şi in alte zone, în contextul planului strategic german de a împinge în liniile întâi ale frontului alte trupe decât cele nemţeşti, coroborate cu efortul economic destinat războiului n-au putut fi evaluate până in prezent. Cert este că România a simţit din greu tarele acestui război.
      Aruncată apoi în sfera de influenţă a Rusiei sovietice, România se va alătura coaliţiei antihitleriste (23 august 1944), cu concursul regelui Mihai şi al unor ofiţeri ai curţii regale, acţiune cu un larg ecou pe plan internaţional. Întregul pontenţial economic şi militar al ţării noastre este pus la dispoziţia Aliaţilor. Pe front, România participă cu un efectiv de 570.000 de soldaţi şi ofiţeri, eliberând mai întâi propriul teritoriu ( până la 25 octombrie 1944) şi contribuind la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi parţial a Austriei, pierderile cifrându-se la 170.000 de morţi şi răniţi.
      Efortul României în perioada august 1944 – mai 1945 a fost orientat pe mai multe direcţii. În primul rând, in industie, s-a acţionat pentru creşterea extracţiei de petrol şi cărbune, fiind refăcute în procent majoritar întreprinderile petroliere şi rafinăriile. A fost impulsionată producţia de armament, muniţii şi echipament de război, cu numeroase privaţiuni pentru populaţie. Agricultura va aproviziona frontul cu mai multe produse agro-alimentare, furaje şi animale de tracţiune. De asemenea, a fost refăcută în mare parte reţeaua de transport feroviar legată direct de front. Sistemul feroviar este pus la dispoziţia frontului, ca şi flota românească. În această a doua parte a participării României la război,  contribuţia sa a însemnat aproximativ 175  de miliarde de lei (la cursul anului 1938) sau 1.255.000.000 de dolari. Fără a primi despăgubiri de război şi statutul de ţară cobeligerantă, România va fi nevoită, prin Convenţia de armistiţiu semnată la 12 septembrie 1944 cu Puterile Aliate şi Asociate, să plătească despăgubiri de război  însumând 300 de milioane de dolari, obligaţie ratificată de Convenţia de Pace de la Paris din 1946, amplificând astfel greutăţile economice cu care se confrunta ţara noastră imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial.
 
Sursa: Viorel Mircea, Istoria economica a Romaniei

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe