Reformele lui Caesar

       Caesar operează profunde restructurări în compoziţia aparatului judiciar. El impune în 46 o lege judiciară stipulând ca tribunalele speciale, devenite permanente, quaestiones perpetuae, să aibă o alcătuire mixtă: 50% senatori, 50% cavaleri; în special subsistemul vechilor demnităţi sau magistraturi este reorganizat. Nu numai prin înfiinţarea consulatelor suffecte şi, după exemplul lui Sulla, prin menţinerea consulilor în timpul dictaturii. în 44 î.C, numărul magistraţilor ajunsese sensibil crescut. Funcţionează şaisprezece pretori, şase edili, dintre care doi sunt curuli, şi patruzeci de quaestori, în loc de douăzeci. în acest mod se asigură încadrarea administrativă a Romei, a Italiei, a imperiului teritorial roman şi satisfacerea ambiţiilor susţinătorilor dictatorului. în tabăra lui Caesar se conturează diverse grupuri.

       Principalele reforme instituţionale ale lui Caesar vizau compoziţia şi atribuţiile senatului. Aici exista o grupare cezariană, ca şi o alta, constituită din foşti republicani sau optimaţi, precum Cicero. în 49 î.C, o lege, promovată de Marcus Antonius, redă fiilor proscrişilor din vremea lui Sulla dreptul de a accede la magistraturi. Concomitent, un plebiscit, patronat de Caesar, reintroduce în senat pe toţi patres, pe care Pompei, în 52 î.C, în virtutea unei legi anticorupţie, de ambiţii, îi radiase din curie şi îi trimisese în exil. După ce în 49 scosese după plac numerarul necesar sieşi din trezoreria publică, în al doilea semestru al anului 46 Caesar a amânat alegerile de quaestori şi a profitat de prilejul ce astfel şi-l oferea singur ca să predea gestiunea visteriei publice la doi prefecţi numiţi de el. Ulterior, aceştia au fost substituţi de foşti pretori, de asemenea numiţi de Caesar şi asistaţi de contabili, recrutaţi printre proprii săi sclavi. Înafară de aceasta, cum am mai relevat, Caesar gestionează monetăria Romei: de aceea formula Ex S(enatus) C(onsulto) dispare de pe monedele emise între sfârşitul anului 49 şi martie 44. în definitiv, Caesar smulge senatului principala lui armă: controlul banilor publici. Pe deasupra, senatul pierde şi gestionarea provinciilor. Dispar tragerile la sorţi în vederea repartizării promagistraturilor. Caesar distribuie provinciile fără nici un control. Pot fi înglobate în remodelarea vieţii sociopolitice şi numeroasele înfiinţări de colonii în provincii. în timpul consulatului său, Caesar avusese în vedere Italia prin excelenţă. Aici se distribuiseră pământuri îndeosebi veteranilor. Ca dictator, Caesar a fondat colonii pretutindeni, în Asia, Grecia, Africa, Hispanii, mai cu seamă în Gallia narboneză. Tot mai mult aceasta din urmă devenea o anexă a Italiei. Cele mai senzaţionale întemeieri coloniale au fost însă Cartagina romană şi noul Corint. Restaurarea acestor vechi metropole ilustra sfârşitul războaielor şi rivalităţilor din timpurile Republicii tradiţionale, deschiderea unei noi ere de prosperitate şi reconciliere, ruptura cu trecutul. Nu se aveau în vedere doar preocupări de ordin economic. Coloniştii romani propagau în provincii limba, moravurile, structurile instituţionale ale Italiei. Nu puteau acţiona profund în aria elenistică; însă pregăteau intensiv aculruraţia Occidentului neroman. Anumiţi colonişti proveneau din masa „proletarilor" din Roma. Caesar a stimulat şi acordarea cetăţeniei romane provincialilor, nemărginindu-se la generalizarea ei în Gallia cisalpină. S-au înmulţit concesiunile individuale ale cetăţeniei romane. Unele aşezări peregrine au devenit colonii. Alături de coloniile de cetăţeni romani au emers colonii de drept latin, ca eşalon intermediar pe calea spre integrarea totală în lumea autentic italică.

         Caesar a monitorizat o profundă reformă a calendarului. Se pune astfel capăt haosului, care domnea la Roma, în această privinţă; se ajunsese la discordanţe majore între datele oficiale şi cele astronomice. Caesar a recurs, în acest scop, la competenţa anumitor specialişti greci, veniţi din Alexandria, îndeosebi a matematicianului Sosigenes. Operaţia de reformare a calendarului a debutat în 46 î.C, la întoarcerea lui Caesar la Roma. Pentru a se ajunge la o concordanţă aproape totală între calendar şi datele astronomice, între noiembrie şi decembrie, s-au intercalat trei luni suplimentare, două de 22 de zile şi una de 23 de zile. Ceea ce a dat 67 de zile în plus, pentru anul 46.

        Caesar a întreprins numeroase reforme sociale, destinate să satisfacă programul politic al popularilor moderaţi şi concomitent să-și asigure sprijinul politic al plebei de condiţie modestă. într-adevăr, plebea, Romei îl adora pe Caesar şi a sfârşit prin a-i acorda un sprijin necondiţionat. Cu acordul tribunilor plebei, au fost votate de conciliul acesteia foarte numeroase plebiscite. În primul rând Caesar şi-a asigurat fidelitatea plebei datorită darurilor, gratificaţiilor acordate şi triumfurilor somptuoase, care impresionau mulţimea. Prada de război a permis lui Caesar să rezolve problemele financiare şi sociale cele mai delicate. Pornind de la propunerile, rogationes, ale lui Caelius şi Dolabella, s-a fixat un moratoriu de un an, în 47 î.C, pentru achitarea chiriilor, care nu depăşeau 2.000 de sesterţi anual. Totodată, legislaţia cezariană statornicea, în virtutea unei legi Iulia, cedarea bunurilor debitorilor insolvabili creditorilor, cessio bonorum, între anumite limite, însă dobânzile achitate erau scăzute din capital, încât datoriile nu erau şterse, ci reduse cu 25%. Pe de altă parte, cei mai săraci plebei au fost scutiţi de acea cessio bonorum, în condiţiile în care ei trebuiau să muncească pentru a-şi plăti datoriile. Caesar s-a opus categoric revendicărilor popularilor radicali, favorabili anulării totale a datoriilor. Pe de altă parte, Caesar a reglementat cu rigoare asistarea celor nevoiaşi. El a definit cu stringenţă condiţiile în care se putea beneficia de repartizările gratuite de grâne. A radiat de pe lista beneficiarilor, care atinsese recordul de 320.000 de persoane, pe toţi profitorii.

        În încercarea de a concilia tradiţionalismul, legat de mos maiorum, cu revendicările anumitor populares moderaţi, Caesar a promovat şi măsuri legislative împotriva luxului excesiv. Trecuse vremea permisivităţii exagerate, a clientelelor leneşe şi a gratificaţiilor şi corupţiei electorale. Femeile romane nu pot folosi lecticele decât în zilele de sărbătoare; au dreptul să poarte perle şi purpură pe veşminte numai dacă sunt măritate şi au împlinit 45 de ani. Este interzisă tezaurizarea anumitor cantităţi de numerar, care ar fi depăşit 15.000 de denari. Severitatea morală este compensată de o politică edilitară somptuoasă. Încă înainte de 50 î.C, trăgând profit din prada de război acumulată în Gallii, Caesar iniţiase înfrumuseţarea Forului, repararea unor basilici mai vechi şi clădirea altora noi. în 46 î.C, Caesar a inaugurat basilica Iulia, a repavat Forul republican şi Comitium, a recondiţionat sectorul unde vechile edificii publice se învecinau cu noile construcţii.

 

Sursa: Eugen Cizek, Istoria Romei