Politica urbanistica a lui Augustus

      Augustus iniţiază fie construirea, fie restaurarea unor temple la Roma. Acest proces al unui urbanism ambiţios începuse înainte de 27 î.C. si  nici un zeu nu a fost neglijat. Desigur, cel mai luxos templu a fost cel al lui Apollo, inaugurat oficial în anul 28 î.C, zeul privilegiat al principelui, divinitatea care patronase victoria de la Actium, însă a fost onorat şi zeul victoriei de la Philippi, Mars Ultor, adică Marte răzbunătorul, neîndoielnic, al uciderii lui Iulius Caesar. Prevăzută deci încă din 42 î.C, clădirea acestui templu a fost încheiată şi inaugurată abia în 2 î.C. în acelaşi moment, a fost inaugurat şi Forul lui August. De altfel templul lui Marte, construit în marmoră, se înălţa în acest for. Încheierea construirii, care a durat patruzeci de ani, a fost însoţită de sărbători somptuoase. S-au organizat o luptă de gladiatori, vânători desfăşurate în Marele Circ, în cursul cărora au fost ucişi 260 de lei, o bătălie navală, ce reconstituia celebra înfruntare de la Salamina, între atenieni şi medo-perşi. Templul se sprijinea pe colina unde se înghesuiau locuinţele populare din Subura, de care îl separa un zid imens, ca protecţie împotriva incendiilor. Comporta opt coloane pe fronton şi şapte pe laturile lungi. Interiorul templului era bogat decorat. În absidă se aflau statuile lui Marte şi a zeiţei Venus. Se reliefa aspectul militar şi triumfal al puterii principelui. Pe viitor, senatul se va reuni în acest templu ca să declare război şi să încheie pace. Aici vor aduce jertfe guvernatorii, înainte de a pleca spre provinciile care le erau repartizate. În afară de aceste temple şi de multe altele, clădite sau restaurate, ca de pildă cel al lui Castor şi Pollux, Augustus a determinat realizarea altor construcţii de utilitate publică.

       Deosebit de importante au fost Forul lui August şi Altarul Păcii. Principele a desăvârşit construirea Forului lui Caesar, din care nu s-a scos la lumină decât o treime din suprafaţa totală. De asemenea a construit în Forul roman-republican un templu al „divinului Caesar", diuus Caesar, chiar pe locul unde fusese incinerat corpul lui Iulius Caesar. Fusese inaugurat la 18 august 29 î.C. Printre altele, August a completat noul local al Curiei senatoriale, ridicat de Iulius Caesar. Ni s-a conservat un altar rotund, înălţat probabil pe locul rugului funebru. Din Forul lui Augustus nu s-a păstrat latura alăturată Forului lui Caesar. Pe lângă templul lui Marte, în Forul lui August se afla aula Colosului, la capătul porticului septentrional. Era bogat împodobit cu opere de artă, precum reprezentarea lui Alexandru al Macedoniei şi statuia uriaşă a geniului lui Augustus, protectorul gintei Iulia.

       Altarul Păcii lui August, Ara Pacis Augusti,.a fost dedicat la 30 ianuarie 9 d.C, în relaţie evidentă cu Forul, încă în construcţie. Se afla, în antichitate, la 300 m sud-est de mausoleu. Ara Pacis simboliza o estetică nouă, subordonată transformării statului. Altarul era construit pe un podium de marmoră şi era înconjurat de o incintă, care avea înălţime de 3-4 metri. Zidul de incintă includea două porţi, la vest, cu o scară-acces pentru sacerdoţi, şi la est, fără scară, pentru victimele jertfite. Sculpturi decorau ambele feţe. Reliefurile ce împodobeau cele două feţe ale incintei comportau motive florale, volute vegetale. Aceste reliefuri evocă „vârsta de aur'", aurea aetas, şi reliefează pe „Mama Pământ". Ea este reprezentată aşezată pe o stâncă, având la picioare un curs de apă, care irigă o câmpie, unde şed culcaţi un bou şi o oaie, simboluri ale creşterii vitelor. Iar luxurianţa vegetală ilustrează fertilitatea Italiei. Se presupune că era figurată şi lupoaica doică a gemenilor Romulus şi Remus. Se păstrează, în schimb, imaginea sacrificiului adus de Enea penaţilor. Enea poartă veşmântul sacrificatorilor romani. Marile frize de pe altar comportă chipurile membrilor familiei lui Augusust. Principele însuşi merge în fruntea unui alai, urmat de patru flamines. Apare şi Agrippa, în veşmânt de sacrificator. De toga lui se agaţă un copil, probabil unul dintre fiii lui Agrippa şi ai Iuliei. Sunt reprezentaţi de asemenea fiica lui August, Tiberiu, Drusus, drapat în costum de învingător, paludamentum, însoţit de Antonia, soţia lui. Obiectivul dinastic este deci simbolizat cu ostentaţie. Se proliferează şi pacea readusă de Roma, ordinea şi abundenţa. Din nou se conjugă tradiţia romană, tradusă de o estetică clasicizantă, cu naturalismul floral - ornamental, probabil de sorginte alexandrină.

      Augustus şi-a propus să doteze Roma cu teatre modeme. A reconstruit teatrul lui Pompei, căruia i-a păstrat numele ctitorului. Principele se reclama de la Iulius Caesar, însă nu evita filiaţii ideologice cu Pompei. August a continuat ridicarea în marmoră a unui teatru, iniţiat de Caesar în forul legumelor, adică pe malul Tibrului. Inaugurat în 11 î.C, acest edificiu a primit numele defunctului Marcellus. Cu puţine remanieri, acest teatru a subsistat până astăzi. Bogăţia teatrelor augusteice în marmoră a impresionat oamenii vremii. Teatrelor lui August li se adaugă cel al lui Balbus, inaugurat în 13 î.C. În sfârşit în anul 28 Î.C, când Augustus avea doar 35 de ani, dar se temea pentru sănătatea sa deficitară, viitorul principe a întreprins construcţia unui mausoleu, sortit să primească cenuşa sa şi a membrilor familiei sale. A fost un măreţ edificiu cilindric, înalt de 44 m, cu un diametru de 89 m. De fapt echivala cu un ansamblu de cilindri suprapuşî, a cărui formă se înrudea cu aceea a mormintelor etrusce. Clădirea era străbătută de coridoare concentrice, unde erau amenajate nişe. Cella sepulcralâ era circulară. Un al doilea nivel era înconjurat de un portic. Deasupra monumentului se înălţa statuia în bronz a principelui. Se intra în mausoleu pe la sud. între 13 şi 9 î.C, mausoleul a primit funcţii noi. Ulterior tabulele de bronz unde se înregistrează textul Res gestelor au fost agăţate la intrarea în mausoleu. în sfârşit, acest mausoleu, înzestrat cu anumite conotaţii dinastice, a fost integrat sistematizării spaţiului nordic al Câmpului lui Marte, împreună cu Altarul Păcii şi obeliscul adus de la Alexandria.

Sursa: Eugen Cizek, Istoria Romei