Politica sociala a lui Mihai Viteazul

       Pretul victoriei din 1595 atat de greu dobandite se arata teribil: teritoriul pustiit, putinele orase jefuite si arse, populatia satelor, forta de munca activa prin efortul careia se producea intreaga bogatie a tarii, parte risipita, in bejenie, parte robita, depozitele de grane pradate, bucatele si vinul ridicate de dusmani, comertul obisnuit la sud de Dunare complet blocat. Era deci de ridicat, din ruine, tara si Mihai nu ezita sa o faca. Mutat la Targoviste, caci Bucurestii suferisera mult in urma invaziei otomane, domnul recheama locuitorii, reface casele distruse, imparte semintele necesare cultivarii pamantului. Foarte probabil, in acest timp al refacerii va initia atat de controversata sa "legatura". De altfel, primul text care prezinta explicit aceasta noua relatie sociala, un document intern din 1613, afirma: “iar Mihai voievod, domnia lui asa a facut asezamant atunci care pe unde va fi sa fie vecin in veci". Indiferent de felul in care este interpretata "legatura", marirea numarului de tarani dependenti, desfiintarea dreptului de stramutare sau determinat agravarea situatiei acestora sub noile raporturi economice intemationale. Caracteristica principala a serbirii (dupa calculele specialistilor, in jur de 300 de sate se aflau in aceasta situatie in timpul domniei lui Mihai Viteazul) este cresterea birurilor, consecinta fireasca a starii generale de saracire a tarii - nevoia refacerii grabnice a resurselor ei vitale si nu in ultimul rand, a sporirii numarului de angajati cu plata sub stindardul domnului. Politica de afirmare a independentei se arata deci costisitoare, solicita sacrificii, parte acoperite de domn, care, poate tocmai din aceste motive, isi va constitui unul din cele mai mari domenii stapanite vreodata (in situatia sa, 129 de sate si 20 parti de sate) parte de catre clasa politica (boierimea); partea cea mai consistenta provenea insa din impozitele datorate fiscului de contribuabili, in fapt, masa producatorilor. Nepopularitatea acestor decizii va crea, in cele din urma, o stare generala de nemultumire in randurile taranimii, pana acolo incat unele sate il vor  urma pe Mihai, spre a-i cere dreptate, in Transilvania si mai apoi, in Moldova.

 

Sursa: Tepelea Ioan, Statul roman de a lungul timpului si conducatorii ei