Politica interna a lui Stefan cel Mare

      Programul lui Stefan cel Mare a cuprins refacerea domeniului domnesc ruinat anterior, ceea ce a echilibrat raportul de forta economica intre domn si marii posesori de pamant. Pe de alta parte, prin danii si stimularea cumpararilor el a favorizat cresterea avutiei micii boierimi si taranimii libere, pivotul principal al marilor actiuni militare pe care intentiona sa le intreprinda. Intarirea autoritatii domnesti si sporirea puteri economice a voievodului au determinat restructurarea principaleler institutii ale statului, cu deosebire a Sfatului domnesc, in alcatuirea caruia a sporit rolul dregatorilor Curtii. intre acestia, parcalabii, comandantii cetatilor, carora li se incredinteaza si conducerea administrativ-judecatoreasca a tinuturilor, care ocupau locul imediat urmator marelui vornic. 0In preocuparile lui Stefan, armata a detinut o pozitie privilegiata. Mai intai, in "Oastea cea mica" a crescut rolul garzii domnesti si al formatiunilor care depindeau direct de voievod. Din randurile micii boierimi a recrutat cavaleria, in vreme ce taranimea libera a furnizat grosul armatei de pedestrasi, din randul careia, in situatii exceptionale (dupa victoria de la Vaslui, spre exemplu), a ridicat la rangul de viteji (calareti) pe cei care  se stinsesera in lupte. In oastea marelui domn si-au gasit loc si militari de profesie (romani sau de alte etnii). 1n ce priveste inzevtrarea tehnica oastea sa nu era cu nimic mai prejos decat cele mai bine echipate. trupe ale continentului. Artileria s-a constituit ca arma distincta si a fost utihzata. la cel de-al doilea asediu al Chiliei (1465). O mare atentie a fost acordata cetatilor, carora le-a fost atribuit, ca in trecut, un rol dublu de rezistenta in fata unei invazii straine si de concentrare a trupelor si instructie. Chilia Noua, Suceava, Sovoca, Orhei, Cetatea Alba, Craciuna, Neamt, Roman au fost intarite spre a putea riposta armelor de foc. Victoria finala in luptele cu Mehmed al ll-lea, in vara anului 1476, s-a datorat, in primul rand, rezistentei cetatilor. Daca "Oastea cea mica" nu a sporit numeric - cifrele o aseaza int 10-15 000 soldati - domnul s-a straduit sa o inarmeze mai bine, sa-i imbunatateasca pregatirea tactica. Nici "Oastea cea mare" nu a fost neglijata; Jan Dlugosz ne spunea ca si "taranii au fost stransi la arme, invatand pe fiecare sa-si apera patria". Participarea masiva la lupte (40-60 000 oameni) dovedeste deplina concordanta de interese intre "putere" si tara si explica redresarile spectaculoase ale domniei in situatii-limita, in aparenta pierdute (in 1476 sau in 1485). Lunga domniei a lui Stefan a insemnat realizari deosebite si in domeniul vietii economice. Marele domn a inteles importanta exceptionala a oraselor-cetati de la gurile Dunarii, terminalul european al comertului apusean si baltic cu lumea orientala, si a actionat consecvent pentru apararea lor. Rivalitatea pentru Chilia cu Ungaria, Tara Romaneasca si imperiul Otoman, incheiata, in 1465, in favoarea-sa, avea, desigur, si o miza,politica, dar, in epoca, perceptia avantajelor economice a fost mai puternica. Posesorul acestui oras-cetate putea controla intreg comertul de tranzit din zona pontica, sursa importanta de prosperitate a tarii. In continuarea politicii initiate de Alexandru cel Bun, Stefan a stimulat , atat pe negustorii autohtoni, cat si pe cei din Brasov (1458) si Liov (1460) sau pe cei din Ungaria (1475), daruiti cu acte de privilegii. Dezvoltarea oraselor, activizarea schimbului de produse intern si participarea Moldovei la relatiile comerciale internationale au oferit domniei resursele necesare luptei pentru independenta.

 

Sursa: Tepelea Ioan, Statul roman de a lungul timpului si conducatorii ei