Participarea armatei romane la luptele din Ucraina si Crimeea

-
    Dupa eliberarea bucovinei de nord, Armata a III-a română coman­dată de generalul Petre Dumitrescu a fost subordonată Armatei a XI-a germa­­ne din Grupul de armate „Sud”, în vederea continuării operaţiunilor ofensive peste Nistru. Între trupele româneşti şi sovietice au avut loc lupte crâncene în zona localităţilor Balki, Vladimirovka, Mianovka, Akimovka. Pierderile românilor au fost foarte mari, la unele unităţi ele situându-se la aproximativ 50 % din efectiv. La mijlocul lunii octombrie 1941 Armata a III-a română a revenit sub autoritatea Marelui Stat Major Român, unităţile sale fiind dispuse în po­ziţii defensive pe litoralul Mării Negre şi Mării Azov. O parte din unităţile acesteia au continuat însă să fie prezente în linia întâi.
      La 12 septembrie 1941 Armata a XI-a germană ajungea la poarta „principală” din nord a Crimeei, foarte bine fortificată. Deşi, conform pla­nu­rilor strategice ale lui Hitler, Crimeea era considerată obiectiv primordial, acestei operaţiuni nu i s-au acordat trupele necesare. În aceste condiţii, lipsa de forţe a fost compensată prin aportul românesc. Până la 26 noiembrie 1941, întreaga peninsulă Crimeea, cu excepţia Sevastopolului, se afla în stă­pânirea trupelor germane şi române. La 17 decembrie a început ofensiva generală spre Sevastopol. Asediul acestui port important la Marea Neagră va dura până în iulie 1942, cucerirea lui făcându-se cu pierderi foarte mari din partea unităţilor germane şi româneşti.
      La cumpăna anilor 1941-1942 au început să apară primele semne ale nemulţumirilor acumulate de comandamentele şi trupele diviziilor ro­mâ­ne faţă de conducerea germană. Principalele motive erau: fragmentarea unităţilor româneşti şi utilizarea lor în acest mod se către comandamentul german; unii comandanţi români erau puşi în situaţii de subordonare umi­li­toare; unităţile româneşti erau supuse unor eforturi supradimensionate în raport cu posibilităţile lor; oboseala fizică şi psihică a armatei române; situaţia aprovizionărilor cu materiale de război. De asemenea, în Crimeea nu a existat un comandament român unic, ceea ce a făcut imposibilă iniţie­rea şi purtarea unor operaţiuni militare pe cont propriu.
 
Sursa: Sorin Radu, Introducere in istoria contemporana a Romaniei

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe